miercuri, 5 august 2015

Impresii de după concediu: destul de mare grădina la mare



        În 2015 românii au preferat litoralul cefelor late bulgărești. Au fost mai mulți la traficanții de castraveți. Au trădat patria. Și pe mine cu tot cu ea. Nu le-a mai fost de ajuns oaia mioritică și mirosul de berbec de pe plajele autohtone. Prea mulți măgari veniți direct de pe la oi pe la noi, au răcnit cei care au dat bir cu fugiții. Cât despre mine, din patriotism din-ăsta lipicios și cleios, bombăni de ani buni că în ruptu’ capului nu plec nici crepat înspre alte zări. Și în fond ce variantele lu’ Papură Vodă am la îndemână? Grecia... Ce greci? Să te ferești de ei când fac daruri. A rămas valabilă osânda. Cameră de hotel gratis cu hotel cu tot și cu piscină, plină full cu ploșnițe, all-inclusive cu cârnați mai stricați ca și japițele de orătănii ale vecinului, care fie vorba între noi toată ziua umblă disperate după tot felul de chestii... Mai bine tac. Poate mă dă în judecată ăsta. I-am jignit ouătoarele. În fine. Revenim! La bulgari. Decât la ei mai bine în Haiti. Ăștia săreau pe vremuri din pom cu cuțitul în gură pe TIR sau îți furau mașina și dacă nu aveai mașină. Vreți să rămân fără bunătate de Dacie, mai tânără cu un an ca mine? Dacă o împingi 100 de metri merge și acuma cu 60 km/h. 

         La croați nici dacă vreau nu pot să merg. Am mutră de sârb. Îmi primesc papara după insulițele alea mai rău ca după colț, de o să am rău de mare și când trag apa la WC. Turcii au ciudă pe mine de când cu Vlad Țepeș și Iancu de Hunedoara. Hai sictir cu toți de-a valma! Fie pâinea cât de rea tot mai bună-n țara ta. Decât insulele papadopolopogopopulos sau ribilipisipiovici mai bine la Eforie Nord. Perfect. Zis și făcut. Țușt pe litoral. Primele zile... mirifice! Mă pupam în oglindă, felicitându-mă galeș că m-am născut pe aici și nu prin Tenerife, Canare sau Coasta de Azur. Momente emoționante. Și acum îmi dau lacrimile când trec pe lângă vreo baltă. Adevăru-i că la nivel de servicii, cu hotel, cazare, mâncare etc., totul a fost în regulă, nefiind nici eu nemulțumitor și gâlcevitor. O să zic Bogdaproste până îmi scrântesc limba. Jos pălăria. Cu tot cu bretele. Oamenii s-au adaptat vremurilor. Problema a fost însă că după 2, 3 zile euforia Eforiei trece. Pupăciunile prin oglindă deveneau tot mai rare. Ca părul rar pe chelia deasă. Pupături de complezență... amărâte... Partea nasoală era că musai trebuia să ieși afară din hotel, ca să poți să îți arăți mușchii (în cazul meu oasele, numeroase cei drept) pe plajă. Știți vorba aia: afară-i vopsit gardu, înăuntru leopardu’! Valabilă și la Eforie, dar pe direcție viceversa. 

        Afară era pericol. Când ieșeai din hotel, găseai destule locuri cu tot felul de leoparzi. Frumoși și grași. Cogeamite leoparzii, țucă-i unchiu’... Mai concret: începi să te întrebi unde naiba își aruncă edilul și edili coșurile de gunoi? Pe balcon? Evident că nu-s obișnuiți la nivel de coșuri decât cu alea de pe nasuri. De pe trompete. Au balcoane mari. Încăpătoare! Da dar cetățenii care jinduiau de mama focului pe plaja după niscaiva balcoane, pe care le căutau disperați pe plaje, trebuiau să ducă mucurile de țigară la Zalău sau Focșani. Cei mai mulți le înmormântau în legea noastră strămoșească în nisip. Oricum strada lungă și prăfuită care te ducea înspre plajă era unică. Strada afuriseniilor. Te făcea să blestemi de patru ori pe zi. Ca la flux și reflux. Pe cine să înjuri dacă nu pe primar? Ar trebui transformată în piesă de muzeu. Nu mai depistezi așa ceva pe coclaurile patriei. În sate au dispărut, le-au distrus bunătate de gropi asfalturile astea moderne. Nici mașina nu o mai poți rupe, ca să faci ciudă nevestei. Să se facă albastră. De fapt se mai poate încă prin Eforie nord. Era să uit parcul... Bine deocamdată se află la stadiul de pășune de adăpostit boschetari. Sigur peste 25-30 de ani când o să moară realesul în primărie - din câte am înțeles este relativ tânăr și la al treilea, patrulea mandat - o să fie ditamai parcul ca la carte pe acolo. La câți bani intră în stațiunea aia ar trebui să fie tencuiți și pomii. Cu tot cu frunze. Nu are rost să zici de primar că-i la fel de bun gospodar și deștept precum Baba Cloanța Cotoroanța, că tot oamenii l-au ales. Cred că eforienii ăștia-s șmecheri. Vor să scape de turiști și de bairamuri pe la patru dimineața. Vor liniște. S-o creadă ei. Iaca cucu... La anul tot la Eforie mă duc. 

2 comentarii:

  1. Dac-ai sti ce stare proasta aveam de azi dimineata incoace!!! Aveam! M-ai facut sa rad singura! Meteahna romanului: rasu-plansu! Asta din cauza sau datorita dreptatii pe care o ai si a modului in care o exprimi! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doina te declar cea mai importanta cititoare a mea. Am retinut sugestiile tale. Si le-am aplicat in text. Ma gandesc la saracu Pruteanu daca mai traia... Ce facea cu mine... Troaca de porci!

    RăspundețiȘtergere