Femeile au ceasurile lor

Incompetență! Peste tot. Sunt nedumerit. Se duce lumea pe râpă. Pe apa sâmbetei... Și sâmbăta se duce pe apa buclucașă. Păi dacă până și ceasurile le-au greșit!?! Nu mai poți să zici liniștit ți-a sunat ceasu’ Lae… Ăștia cu ceasurile au dat-o în bară. Nu s-au priceput la mecanisme. Au trăit în junglă, precum urșii polari, și s-au dus la muncă după soare. Sau poate că inventatorii au fost călugări budiști. Nu au cunoscut nici o femeie. Mai avem varianta să fi fost pe invers... Cine știe!? Să mă explic de ce-s nemulțumit de activitatea ceasornicarilor. Nu s-au prins că muierile au ceasurile lor. Cu cuc sau cu cuci. Și nu fac aluzie la păsărele pe creiere și alte cerebele... Pur și simplu timpul, în dimensiunea feminină, se măsoară altfel. Adică: dragă la două plecăm, zice ea. Inculpatul se uită la ceas. Verifică la TV ora exactă. Se face apoi încălzirea. Se încălzește până fierbe. Omul nostru se enervează. Simte că i-a sunat ceasul. De pe mandibulă. De ciudă dă în hepatită la genunchi și reumatism la urechi. Crede că doamna își bate joc de el. Vede stele verzi, grenade, bombe, furci, topoare și alte coase. Când acolo... ce să vezi?!? Se scrâșnește degeaba din măseluțe. Lucrurile sunt simple. Două ore plus două ore fac patru ore. Adică cel puțin cu două ore muierile-s în urmă. Taman cele două ore în care pățitul împroașcă cu invective toate ceasurile și pe inventatorii lor. Pentru a fi înțeles fenomenul o dăm înainte cu matematica. În cinci minute plecăm, zice ea. Rezultă două ore și cinci minute. Când ea se jură că durează o secundă, atunci putem vorbi de exact două ore. În cap! Taman cât au greșit ăștia cu ceasurile. Cert este ca am auzit că mai există o categorie de fete care au probleme cu mișcarea de rotație a pământului. Nu-s în urmă cu orele, ci cu zilele. Mai precis acel dragă plecăm azi, în speță joi, se transformă în a se lua câmpii vinerea. Sau sâmbăta. Ciudat… Se învârte și pământul acesta cum vrea el. Mișcarea de rotație a început să fie indisciplinată. Păi ce facem?! Nici în astronomie să nu mai avem încredere?  Am înțeles… Timpul este relativ... Mă gândeam la proprietarele ceasurilor alea care au probleme cu calendarul. Nu cu orele sau zilele. Cu săptămânile, cu lunile… Sau la cucoanele care nu numără bine anii! Adică mergem anul ăsta, se traduce mergem dragă la paștele cailor. Sau la anul și la mulți ani! Sau când și-o vedea orbul ceafa sau o juca șchiopul la Barcelona, atacant central. Eventual când mutu’ i-o șopti surdului la ureche și acesta va înțelege. Tot! Sunt probleme la ceasuri și cu mișcarea de revoluție. Cu calendarul iulian și cu cel gregorian. Un sfat pentru ăștia micii, care vor să se însoare. Chiar și dacă nu-i lasă mama și-i bate tata rău dacă aude de pirostrii… Deci fecioraș mioritic: la întâlnire, dacă aștepți o oră trebuie să fii recunoscător fetișcanei, nu să fii cu nervii la pământ. Când te întreabă candid mai așteptat mult, nu-i așa? în loc să muști din asfalt și din trandafirii, pe care i-ai furat pentru ea din cimitir, și să-i înfuleci uitându-te la ea ostentativ cu o privire de agorafob sociopat, trebuie să îi fii recunoscător. S-a grăbit și a venit cu o oră mai devreme. Era la fix pe ceasul ei. Rețineți puști valahi: decalajul stas este de două ore. Stropșelile sunt deplasate. Trebuie zâmbete împăciuitoare. Pentru că tu ești nenorocitul care nu ai respectat orarul. Ignorantul habar n-are că există alte ceasuri pentru femei! N-are cultură generală. Este misogin. Nu acceptă drepturi egale. Ar vrea ca numai bărbații să aibă ceasuri. Primul ceas public am auzit că a fost făcut în Milano, în 1335. Mâncătorii de tăieței au fost șmecheri. N-au spus că muncit vârtos la două ceasuri. Unul pentru femei și altul pentru restul. Așa că dați ceasurile în urmă dacă nu vreți să vă lovească damblaua și să vă cânte cucu...