Mai nou sunt plin de frici. De angoase și fobii. Mă
lovește strechea taman când merg în satul meu natal și fie este vorba de
politică, fie sunt alegeri. O voce din capul meu îmi șoptește care nu cumva să
mă pună păcatele să mârâi oarece bazaconii despre politica locală. Aceiași voce
îmi urlă în timpanul stâng, în ureacea
pâșcavă parafrazându-mi consătenii, că este subiect tabu! Că mai bine merg la
mort și cânt mulți ani trăiască, cât
mă țin rărunchii, decât să vorbesc a proasta despre organismele, organizațiile,
fundațiile, ONG-urile, asociațiile, personalitățile, VIP-urile, structurile,
direcțiile, mogulii media, liderii de organizații stradale, lojele masonice și
multe alte chestii de genul ăsta de prin satul meu.
Bine... vocea tâmpă mă face să mă simt vinovat, chiar murdar în marea mea ticăloșie, și dacă îmi trec niscaiva păreri personale prin creștet. Și gândurile îmi sunt interzise de supraeu... Cum adică!?! Nu ai la ce să cugeți, scroafă ambulantă ce ești... îmi șoptește suav vocea. În marea mea agorafobie am ajuns la concluzia că vajnicii reprezentanți ai propriei lumi rurale și-ar scoate ochii cu furculița, ar umbla cu ghioaga în spate pe uliță și ar folosi fericiți arcuri, săgeți și pietre cu care să pedepsească blajin pe ăialalții, care sunt stricați la cap și au alte păreri. Cred că doar mi se pare că este mai greu cu principiile democratice și cu spiritul european la mine în sat. Politica se face pe dușmănie, pe baza principiului că dacă ești cu antipaticii ăia ai o problemă cu mine și cu tot neamul meu, astfel că aș cam vrea să te lovească meteoritul de opt fără un sfert. Ca atare evit să merg în sat în perioada campaniilor electorale precum evită Ucigă-l Toaca să înghită tămâie. O lună înainte, o lună după!
Am impresia că dacă stau la o masă cu unii, ăialalți se uită chiorâș la mine de-mi dau transpirațiile. Aha... este de-al lor trădătoru și parvenitu.... Nenorocitu! După ce că a furat tot fierul vechi și țiglele de pe biserică, uite-l cum rânjește cu mafioții și impostorii. Zimbi-mi-ar din coșciug, le aud eu parcă gândurile. Dacă stau bunăoară peste puțin timp cu ceilalți, la o altă masă în altă cârciumă sătească, parcă am băgat fierul roșit în foc în anusul foștilor prieteni. Uaaaaiiii... uite Iuda... Ne-a tras de limbă turnătorul și acum îi dă cu pâra... Lingău și oportunistu! De parcă nu știe lumea cine-i. Bine ți-ar sta la Rahova sau la Jilava cu o bilă de 39 de kile legată de gât, parcă-i aud pe ăștialalții. Adevărul este că nu mai știu care sunt ăia și care ăialalții. Culmea confuziei! Știu doar că dacă ar fi toți românii la fel de fanatici pe politică precum consătenii mei, ar fi exact ca într-o Românie alcătuită numai din olteni și moldoveni. Fără munteni, ardeleni, dobrogeni... Haos!!! Război civil.
Gata! Am găsit soluția. Le dau consătenilor arme, grenade și tancuri și cu siguranță mica defecțiune comunitară se va rezolva de la sine. Au mai fost războaie, revoluții și răscoale în istorie. Uitați-vă la Răscoala de la Bobâlna bunăoară. Cine câștigă ia totul. Precum potul la pocher. Dacă mor toți, o să mă sacrific și o să conduc eu satul. Accept să fiu lider comunal. Rămân eu cu vocile mele. De unul singur, în campanie electorală, este dificil să ies pe locul doi. Ca urmare mă pregătesc de perioada postbelică. Se împușcă toți unul pe altul, iar eu o să construiesc un sat nou. Mai de succes decât Los Angeles...
Bine... vocea tâmpă mă face să mă simt vinovat, chiar murdar în marea mea ticăloșie, și dacă îmi trec niscaiva păreri personale prin creștet. Și gândurile îmi sunt interzise de supraeu... Cum adică!?! Nu ai la ce să cugeți, scroafă ambulantă ce ești... îmi șoptește suav vocea. În marea mea agorafobie am ajuns la concluzia că vajnicii reprezentanți ai propriei lumi rurale și-ar scoate ochii cu furculița, ar umbla cu ghioaga în spate pe uliță și ar folosi fericiți arcuri, săgeți și pietre cu care să pedepsească blajin pe ăialalții, care sunt stricați la cap și au alte păreri. Cred că doar mi se pare că este mai greu cu principiile democratice și cu spiritul european la mine în sat. Politica se face pe dușmănie, pe baza principiului că dacă ești cu antipaticii ăia ai o problemă cu mine și cu tot neamul meu, astfel că aș cam vrea să te lovească meteoritul de opt fără un sfert. Ca atare evit să merg în sat în perioada campaniilor electorale precum evită Ucigă-l Toaca să înghită tămâie. O lună înainte, o lună după!
Am impresia că dacă stau la o masă cu unii, ăialalți se uită chiorâș la mine de-mi dau transpirațiile. Aha... este de-al lor trădătoru și parvenitu.... Nenorocitu! După ce că a furat tot fierul vechi și țiglele de pe biserică, uite-l cum rânjește cu mafioții și impostorii. Zimbi-mi-ar din coșciug, le aud eu parcă gândurile. Dacă stau bunăoară peste puțin timp cu ceilalți, la o altă masă în altă cârciumă sătească, parcă am băgat fierul roșit în foc în anusul foștilor prieteni. Uaaaaiiii... uite Iuda... Ne-a tras de limbă turnătorul și acum îi dă cu pâra... Lingău și oportunistu! De parcă nu știe lumea cine-i. Bine ți-ar sta la Rahova sau la Jilava cu o bilă de 39 de kile legată de gât, parcă-i aud pe ăștialalții. Adevărul este că nu mai știu care sunt ăia și care ăialalții. Culmea confuziei! Știu doar că dacă ar fi toți românii la fel de fanatici pe politică precum consătenii mei, ar fi exact ca într-o Românie alcătuită numai din olteni și moldoveni. Fără munteni, ardeleni, dobrogeni... Haos!!! Război civil.
Gata! Am găsit soluția. Le dau consătenilor arme, grenade și tancuri și cu siguranță mica defecțiune comunitară se va rezolva de la sine. Au mai fost războaie, revoluții și răscoale în istorie. Uitați-vă la Răscoala de la Bobâlna bunăoară. Cine câștigă ia totul. Precum potul la pocher. Dacă mor toți, o să mă sacrific și o să conduc eu satul. Accept să fiu lider comunal. Rămân eu cu vocile mele. De unul singur, în campanie electorală, este dificil să ies pe locul doi. Ca urmare mă pregătesc de perioada postbelică. Se împușcă toți unul pe altul, iar eu o să construiesc un sat nou. Mai de succes decât Los Angeles...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu