duminică, 25 septembrie 2016

Rob în roabă zburătoare nemțească pe ruta Munchen-Timișoara




        M-am prins. Într-un final. Pentru vestici suntem  Lumea a III-a. Să vă explic când și cum am avut revelația. M-am plimbat și eu cu avionul. Peste ocean. Pe ruta Timișoara-Montreal. Prima oară-n plop și nenorocita de plantă-n aer. Am evoluat. De pe trotinetă direct în avion  La pornire mi s-a părut beton. Ca și atunci când te speli în urechi prima oară-n viață. Ești extaziat că începi să auzi. Așa și eu. M-am dus de-a berbeleacul în nava spațială Lufthansa și tai-o înspre America de Nord. Cu escală la Munchen. La plecare am fost fără pretenții. Am văzut că-s două avioane, unu mare și-altu mic, da… ce ți-e Tanda, ce ți-e Manda! Fără pretenții. Ca la pocher. Cred că și dacă trebuia să-mi fac nevoile într-o oală de 10 litri,  tot nu băgam de vină. Mdaaaaa… eu și Neil Armstrong ce mai suntem cu avioanele…, mi-am șoptit superior. Deci la plecare, neștiutor, dacă crăpam până la Munchen, crăpam fericit.  La venire însă lucrurile s-au complicat. Tronsonul Montreal-Munchen a fost ca la plecare. Cu morcovu de șapte kile-n partea dorsală am supraviețuit fericit. Din Munchen... țușt în Lufthansa pentru Timișoara. Surpriză: Bă să mor io… Am sărit din limuzină-n roabă. Loc strâmt… Nu-i bai! Bine că mă cărăbănesc de p-aici.
 
          Când a luat-o mașinăria la goană a început adevărata morcoveală pentru subsemnatu. Decolare cu simptome clasice. M-am roșit, albăstrit, vinețit și înverzit… am pus frână disperată cu piciorul în scaunul vecinului din față… am respirat de parcă am înghițit un scaun și mi-a stat în gât… Deci nimic special. Sus însă mi se pare ceva în neregulă. HÂRRR… ZDRONC… POC… ZBANG… Începe hurdughia să scârțâie. Să bubuie și să chiorăie din toate mațele. Vântu…, îmi zic scremându-mă tot. Mă prind rapid că știam că nu-i vântu, ci șuruburile. Gata cu alte culori, fraților! Mă îngălbenesc. Tot. Gălbeneală cu clănțănit de dinți. Belesc ochii pe geam cât cepele. Jos… hăul! Iar tărăboanța scârțâia și se legăna ca proasta. Maică măiculița mea…. Mă duc pe apa sâmbetei. Doamne iartă-mă că l-am bârfit pe Oanea și că mi-am blestemat și afurisit șefii trei săptămâni la rând. Și că mi-am imaginat cum le-ar sta atârnați cu piciorele-n sus de crucea catedralei… Mă vedeam declarat erou național în satul meu: Aviația la ucis. A murit eroic. Fără să vrea!... Băiat bun… Am mâncat și am băut la el la înmormântare de am borât vreo două zile. Dar ne-am distrat… Mormântarea a fost beton. Nuntă, nu altceva. Trei d-astea și nu mai am nevoie de concediu. Dă Doamneeeee!!! Mă liniștesc totuși cu chiu cu vai. Încep chiar să respire. Nemți fără inimă. M-au înghesuit într-un fel de betonieră zburătoarea. Ca să-nțelegeți! Dacă era mașină sigur era o coptură de Dacie. Una d-aia ce trebuia  împinsă. Împinsă în prăpastie, înjurând-o fericit că ai scăpat de ea. Ce s-o mai lungim! De la Montreal am venit cu Mercedesu. Înspre România… Hai ușcheală-n Dacie. Dacă pornește, plecăm imediat!

          Atmosfera-n Dacia comunistă Lufthansa era și ea pe măsură. Ca-n mașina de ocazie. Ca la Ia-mă neneeeeeee!!! Pica-ți-ar motoru-n șanț… Două acrituri made în Germania stewardese. Acreală! Da' acreală fraților!... Oțet ambulant. Pelin pe două picioare. De la Poftiți Sir! la un fel de Ce mă-ta mai vrei? Dacă nu-ți convine dă-te jos. Pari iute de picior…. Alea de Montreal nu ar fi renunțat la zâmbetul tatuat pe față în ruptul capului. Astealalte  își cântau toată ziulica Supărarea când îmi vine... Încruntau buzoaiele de te luau transpirațiile. Zgripțuroaice bune de speriat ciorile-n porumb. Supărateeeeeee.... la maxim! Mai rele ca avionu hoarcele: Șlafăn porcăn valahăn. Satanainăn să te șpațirăn în cârcănainăn… Hai! Tai-o, pleacă,  cară-te, dispari… Zbori, șterge-o, calc-o, evaporă-te… Mori, dă-ți foc, fă-te scrum… În rest, ca acasă. Mă simțeam ca-n trenul regio. Îmi venea să mă duc la pilot cu 50 de lei și să zic: Hai bă Nașule, trăiască-ți familia, i-a d-aici mălaiul și pe mine lasă-mă-n la Felnac, în buricu satului. Aterizează te rog pe primărie. Mă dau și io rotund… Bașca că-s aproape de casă… Te rog ioooo… Nu fi PORC!!! Una peste alta am aterizat nevătămat. Deci merge și cu fier vechi. Păi ce?! Banii noștri nu circulă?!?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu