Maghiarii nu-i au la inimă pe unguri!

Navigam pe internet deunăzi! Rapid! Mai rapid ca Ahab după Moby Dick, în zile proaste de mahmureală. Dau tam-nesam de felurite sondaje de opinie. Unele mai mincinoase ca altele. Ţepe pe net… bombe sociale… chestii d’astea… Remarc că un sondaj susţine că polonezii nu ne au la rânză. Sau că pe lângă noi, românii,  romii sunt icoane ambulante, zice alt sondaj. În altul zice de hoţie… mai încolo, cu câteva giga zice de potlogărie… mai vedem că ruşii din Moscova confundă Republica Moldova cu România, prostia rusă fiind mai cunoscută decât cultura rusă. Cine a gustat din ea are amăreală pe gâtlej până la 83,5 ani. Dar cel mai tare sondaj zicea că ungurii din Ungaria văd negru (să mă ierte supuşii împăratului Iulian împreună cu monarhul amintit!) în faţa ochilor, când aud de fraţii lor din România. Poate o fi mâna peremiştilor şi ce-o mai rămas din ei, binecunoscuţi (chiar şi în Congo sau Uzbekistan) culegători de poveşti din folclorul maghiar! Oricum sunt în ceaţă şi eu nu văd ca lumea pe vreme bună… Mă întreb ce-o fi având maghiarii de dincolo cu ăştia de aici. Că preafericiţii secui, săracii, numai într-o veselie de tabere o ţin. Fondează Gărzi care au drept obiectiv tăbăcirea pieilor valahe… întemeiază batalioane, construiesc regimente, ascut topoare, coase, furci, încearcă să îl cloneze pe Doja, dau parastas de trei ori pe zi în an bisect pentru Kossuth, îl gâtuie pe Avram Iancu, visează urât cu Decebal, au atacuri de panică atunci când aud de Vlăduţ… Şi tot nu-i bine! Nu sunt apreciaţi. Nu sunt valorizaţi. Nicidecum! Cu excepţia a câtorva iubitori de alte naţii ca de sare-n ochi şi de români ca de pumni în sfeclă de prin parlamentul sau coclaurile de la Budapesta…NIMIC! Da’ NIMIC. Cu aprecierea noilor discipoli ai lui Horthy nu faci treabă! Eventual una mare şi urât mirositoare.  Ăştia cu extreme-s pentru balamuc nu pentru europenisme, zic mai înţelepţii noştri mentori, de prin satele UE.                                                                                                                                                  - Ungaria mare … nem, nem, nem (parcă ar fredona un cor destul de consistent de voci de pe la Budapesta!) Staţi acolo cu cigan…(pardon ptiu drace!) cu românii este un îndemn dat de câteva zeci de procente bune. De fraţi unguri din Ungaria înspre fraţi la fel de unguri (zic ei! ) din Romaniabo… Secui şi confraţii lor mai de la câmpie insistă. Se fac că nu pricep.  Se auto-invită cu patos şi duioşie în casa fratelui mai mare, iar Big Brother nu ştie cum să pună mai repede şapte lacăte pe uşă. Uşa aia estică… Fiecare cu gulaşul lui, zice ungurul de dincolo către asta de dincoaci! Că de mamă nu  mai are rost să amintim. Gradul de rudenie nu mai contează. Cum nu a contat nici la fii lui Adam. Nu mă întrebaţi care-i Cain şi care-i Abel dintre cei doi, ambii la fel de unguri. Habar n-am. Fiecare zice că-i Abel. Deci avem doi Abeli şi nici un Hain. Pardon Cain. Da’ vorba lu’ Lăpuşneanu! Nu aia care face referire la IQ! Aialaltă mai blândă. Care zice cum că important nu este dacă voi nu mă vreţi, important este că eu vă vreau. Ciudat! Ungurii din taberele de tineret, din UDMR şi cei din Craiova l-au citit pe Costache Negruzzi.