luni, 6 aprilie 2015

M-am săturat de europenii ăştia mincinoşi


        În toată istoria românii au fost mai buni la suflet ca Messi la fotbal. Mai paşnici ca şi Stalin. Din păcate, în afară de noi înşine, nu ne apreciază mai nimeni calităţile. Mai mult! Tot felul de răutăţuri zic despre români, invidioşi şi clevetitori şi ciudoşi şi veninoşi la burtă şi limbă din Occident. Ca să vedeţi şi voi cu cine împărţim continentu’ iată o selecţie de texte în care campionii moralităţii europene, românii, nu sunt apreciaţi. Auziţi ce zice de români Michele Bocignoli din Raguza, la 1524: acest neam e aplecat la beţie şi lăcomie (...) spiritul poporului este grosolan şi necioplit (...) porniţi pe harţă şi ceartă (...) veşnic nemulţumiţi oricum ar sta lucrurile ...

        Fir-ar el de macaronar şi broscar. Cu tot cu satul lui de urâţi. Uite ce face în loc să ţină cu verii lui. Trădătoru’ şi mafiotu’ zice de rău! O fi fost pe aici şi nu l-or fi băgat muierile în seamă. Italienii-s rânzoşi rău la nefericiri d’astea. Sau poate o fi consumat niscaiva aurolac înainte de a scrie bazaconii. Nu vorbesc din propria-mi experienţă. Bun! Trece macaroane stricate ăsta şi vine Georg Reicherstorffer, diplomat german, secretar regal şi consilier al lui Ferdinad I, care afirmă că neamul acesta (...) este aspru şi primitiv. Auzi băutorul de bere! Nazistu’ şi fascistu’.... Păi ce i-a furat vreun strămoş de-al meu borcanul cu zacuscă din magazin de zice aşa?!? Primitiv!? Bine că nu ne bagă-n Triasic sau Pleistocen nemţoiu... Măcar, cap sec râgâitor de bere din antichitate până azi, are oarece motive de acreală. O fi intuit ţepele mioritice din războaiele mondiale. No şi ce! M-am săturat de ei. Deunăzi doi nemţi din Hamburg mi-au băgat mâna în plasa cu cartofi. În tramvai. Hoţi de buzunare sadea. Şi eu tac şi nu zic nimic de nemţi, de Goethe, de Bayern Munchen sau de şniţele. Prost de bun ce sunt! 

       Trecem şi peste răutatea asta şi ajungem la Anton Verancsics, arhiepiscop, vicerege al Ungariei care credea la 1538 că românii sunt foarte lacomi de bani şi născuţi pentru furt (...) de o înfăţişare foarte aspră (...) foarte răbdători la munci şi lipsuri. Ăsta-i urangutan din Garda maghiară. Din partidul Jobbik al căcăcioşilor. Ungur ciudos şi invidios... I-o fi cântat alde Ion aia cu S-o suit Pişta pe deal şi uite-l cum se răzbună. Nu-l înţeleg însă pe Johann SOMMER, erudit saxon aflat pentru câteva luni în slujba lui Despot Vodă, care zice că suntem un popor nespus de doritori de schimbări şi de prefaceri. Schimbări... Ce schimbări visează?!? E adevărat că şi eu vreau să schimb antrenorul pe la UTA şi aiurea, dar nu cred că la asta se referă saxonul. Poate la haine sau ciorapi. De muieri nu mai zic nimic, că ar fi a treia oara în articolul ăsta... Cred că totuşi schimbările astea se referă la ciorapii! Bine că nu suntem ca ei, să îi schimbăm odată pe an când devin bombe ecologice şi se lipsesc pe tavan din prima lovitură mai ceva ca stalactitele. De nu-i dezlipeşti cu dalta. 

        Alessandro Guagnini expert militar în slujba regelui Poloniei afirmă că obiceiurile şi deprinderile lor sunt îndeobşte barbare. Alte broaşte, aceleaşi orăcăituri. Să-i dea universităţile româneşti pe toţi afară de la medicină. Să nu mai fie nici un profitor din cizmă pe aici, care să devină specialist în rinichi, pancreas, plămâni, ficaţi, intestine. Alessandro, Alessandro … ce­‑mi făcuşi tu mie… E clar! Neamurile tale nu devin doctori p’aici prin Arad. Repetenţi rămân oricâtă mită ar da în plus. Giovani Andreea Gromo, mercenar în slujba lui Ioan Sigismund Zapolya, principele Transilvaniei zice de români că între ei sunt mulţi hoţi şi tâlhari de drumul mare (…) au o vitejie înnăscută şi rabdă orice osteneală, dar nu au nici-o disciplină militară; ei nu se tem de nici-o primejdie şi sunt foarte crunţi. Hmmm! Hoţi şi tâlhari… Adică tot de-a lui Berlusconi şi ăsta… Este posibil ca într-o luptă, înconjurat de duşmani, după ce a omorât vreo zece şi mai avea de mierlit vreo trei, să-i fi furat vreun român sabia ca să aibă un cuţit special de bucătărie. Astfel că italianul a luptat contra lor cu calu’. 

        Episcopul catolic Antoni Maria Graziani, secretar al papei Sixt al V-lea şi episcop de Amelia, credea la 1564 că românii urmează mai mult îndeletnicirea războiului decât a păcii (…) oamenii sunt de felul lor şireţi, cu trupul înalt şi vârtos şi sunt cruzi la război. Merge cu războiul, îmi place remarca aia cu trupul înalt şi vânjos (deşi mai am de crescut vreo cinşpe - douăzeci de kilograme ca să fiu şi eu înalt). Nu îmi place cu şireţi, cu şireturile… Nu apreciez deloc. Păi ce!? Ne tragem de şireturi? Eu am limbă la pantof. Bartolomeu Paprocki, cărturar şi diplomat polonez, afirma la 1574 că românii sunt răi, necredincioşi domnilor lor.  Să-i i­au papricaşu-n… tot felul de chestii. Polonez guraliv! Au uitat şi polonezii ăştia treaba cu tezaurul din al Doilea Război Mondial. Trebuia să le dăm tezaur, cum ne dau şi ruşii nouă. „Răi” zice polonezul… „necredincioşi domnilor lor”. Eu necredincios dregătorilor? Noi necredincioşi? Bine… l-am împuşcat pe Ceauşescu că ne grăbeam că venea Crăciunul, dar asta nu-i concludent. Ponta, Băsescu şi gaşca trăiesc bine mersi, sănătoşi tun. Cârnaţ polonez răuvoitor. Nu mai mănânc crenvurşti d-ăia polonezi, îngrăşaţi cu E-uri gustoase de salivezi. Nici dacă tună maţele în mine de foame. 

         Pierre Lescalopier, magistrat al parlamentului din Paris, la 1574 zice că românii beau peste măsură; primul pahar este în sănătatea lui Dumnezeu, al doilea  în sănătatea voievodului, al treilea în a sultanului, al patrulea în sănătatea tuturor bunilor creştini, între care nu ne cuprind şi pe noi catolicii, al cincilea îl beau pentru pace, iar al şaselea încep să-l închine pentru cei de faţă, cu mari ceremonii şi cu urări de mântuire, sănătate, drum bun etc. Cică beau peste măsură. Sigur francezul n-a vizitat Rusia să îi vadă pe supuşii lui Putin cum îşi umplu ăia capurile roşcovane şi sovietice. O fi văzut şi el o beţie în crâşma comunală şi uite cum generalizează…

         Genovezul Franco Sivori la 1588 zice că românii sunt prin firea lor oameni nestatornici îndrăgind norocul şi mai degrabă se lasă pe tânjeală fără a se îngrijii să deprindă un meşteşug sau să practice o artă (… ) sunt mai curând neinimoşi (…) când pot se poarta destul de autoritar. Deja mă doare capul. Ce bine îmi pare că v-o spart veneţienii dinţii în istorie… Bine au făcut cu voi! Mincinos genovez. Mincinos borât. Călugărul iezuit sicilian Ferrante Capeci, rector al Universităţii din Cluj, afirmă în anul 1584 că românii au aici nume rău ca si când ar fi toţii tâlhari ; încât cine trece printre ei si nu este omorât sau jefuit agaţă o tăbliţă de mulţumire la biserică. D’aia zice Italia toată că la sicilieni nu le place să muncească şi să plătească. În Sicilia numai oameni cinstiţi de altfel! Călugărul a fost nănaş din Familiile siciliene. Talpa iadului! Răspopit care ţine cu Bolyai, nu cu Babeş. Boli-ar boala în el… I-a plăcut matematica. Rectoru’ ăsta-i cel mai slab profesor din învăţământul românesc. Aşa oamenii nu au ce căuta printre cadrele didactice. Să fie dat afară post-morten! Din cauza lui stăm aşa prost la simulare de Bac pe Arad. 

        Secretarul veneţian al lui Sigismund Bathory, între 1595-1599, susţinea că pământul este atât de roditor şi cere atât de puţină osteneală pentru a fi muncit, încât îi face pe ţărani delăsători şi leneşi. Numai ce am zis că ţin cu Veneţia… mai bine tăceam! Ahhhhhh că nu te-a prins Mihai Viteazu să-ţi dea nişte bice peste spinare. Ca să îţi ţii gura aia. Bine ca de Omerta te ţii, la noi te ţii de prostii. Bârfitorule ! Paulo Bonnicio, duhovnic a lui Radu Mihnea, zice ca atunci când domnitorul intră în stăpânire vinde îndată toate slujbele ţării (…) şi dacă descoperă că sub stăpânirea sa se află vreun fiu al altui Domn nu numai că îl ucide pe acela, dar stârpeşte tot neamul acelora într-a căror casă ar fi găsit pe acest fiu de domn. Cu aşa duhovnic cum să te pocăieşti de fapte rele?!? Ăsta chiar nu vede că în politica mioritică corb la corb nu-şi scoate ochii? Că toţi ţin unii la alţi ca fraţii, că sunt o mare şi fericită familie, că nu au timp de crime şi alte prosti. Paulo fără litera a ce-mi eşti

         Bartolomeo Locadello, negustor italian, în 1641 zice că  deznădejdea dând naştere la nepăsare, ei se dedau unei vieţi necumpătate mâncând şi bând. Ce ar fi vrut ăsta să facem? Foamea? Dacă nu ai de lucru şi eşti în şomaj ce poţi face altceva? Nici dacă ar fi mâncat românii din frigiderul lui tac’su. Om rău şi clevetitor. Călugărul Niccolo Barsi  la 1633-1639 spunea că s-ar părea ca toţi se nasc cu această aplecare spre hoţie (…) nu obişnuiesc să se spovedească decât în pragul morţii şi nu mărturisesc la spovedanie decât că au furat sau au ucis; celelalte fapte nu le socotesc drept păcate. Nu ştiu ce pretenţii are şi acesta! Ce ar vrea să zică omul pe patul de moarte? Povestiri cu junele din sat sau bătăi cu pari şi săbii ninja în discotecă, vinerea şi sâmbăta? 
        
         Petru Bogdan Baksci, arhiepiscop al bulgarilor, credea la 1640 că preoţi sunt ignoranţi (…) valahi sunt foarte aplecaţi spre furt şi tâlhărie. Bă vulgarii, pardon bulgarii ăştia pe unde ne prind la fotbal urlă nevoie mare ”ţiganii, ţiganii”, cu ochi beliţi în extaz şi cu un rânjet larg de la ureche la ureche, de-s în pericol să le cadă capul pe spate. Blonzi cu ochi albaştrii ce-s ei! De nu le vezi noaptea doar dinţii. Râde hârb de oală spartă. Castraveţii de ei. Ruşine!!! Am un prieten bulgar, să vedem ce zice când citeşte ce bazaconii scrie despre noi comesenii mâncători de castraveţi. Adică mămălicki gou home nu v-a ajuns… Castraveţi muraţi ce sunteţi. Hagi mai bun ca Stoicikov! Na, ca să vă îngălbeniţi de ciudă. Viză pentru România să vă dea ăştia de sus. 

        Paul Beke, iezuit ungur, paroh al catolicilor din Iaşi, la 1644 scrie că oamenii sunt atât de veseli, chiar în această sărăcie, încât nu am văzut niciodată asemenea lor la veselie; căci după ce au plătit orişicum dările, de cum s-a ivit o sărbătoare aleargă împreună la crâşmă pentru a se înveseli împreună. Mdaaa… ce o fi vrut ăsta să facem la sărbătoare? Să mergem la biserică? Ignorantul, nu cunoaşte cultura românească. La noi aşa se sărbătoreşte! În post cu fripturică şi mici, iar la Paşte şi Crăciun beţii crâncene minim trei zile. Tradiţia-i tradiţie...

        O altă faţă bisericească Marco Bandini, arhiepiscop, la 1647 zice că românii sunt primitori (…) doar străinul să se poarte liniştit căci de nu capătă mai uşor pumni zdraveni şi ciomege, decât mâncare. Isteţi din fire, vioi, ei se bucură de o minte pătrunzătoare, au aplecare spre furt (…) sunt ostaşi foarte răbdători la frig şi la arşiţă, rabdă de foame şi de sete două, trei zile rămânând teferi (…) nu sunt apţi la negoţ, la cultivarea ogoarelor sau viilor sau la meşteşuguri, sunt născuţi pentru război şi pentru furt. Deci tot cu furturi.. Aici e clar! Marco a plagiat cu copy paste ca Dottore Ponta. A citit şi el de ici, de colo şi se dă original. Taman oamenii bisericii să se ia după clevetirea unor zurbagii, pierde vară, coate goale, ţâştii-bâşti, şi ne face hoţi. Mai zice şi de cultivarea ogoarelor… Dacă pleacă românii din cizmă mai mănâncă italienii zarzavaturi din Congo, şi căpşuni din Antarctica. 

       Robert Bargrave, fiul cel mic al decanului de Cuntenbury, spunea că românii‚ sunt atât de leneşi încât dacă au destul pentru ziua de astăzi, lasă altora grija zilei de mâine. Asta este ! Englezoii în toată istoria au avut ceva cu noi. Putori infernale ce sunt! Băi imperialiştilor, eu personal am fost până acum de vreo trei ori la sapă şi, pe de altă parte, nimic nu mi se pare mai relaxant decât să stau să privesc şi să dau sfaturi celor ce lucrează în construcţii. Mai bine vă tăia capetele la toţi Heneric al VIII-lea. 
       
        Conrad Iacob Hildebrandt, diplomat în slujba regelui Suediei Carol al X-lea Gustav, scria la 1656-1658 că aceşti români sunt aplecaţi spre hoţie şi tâlhărie, de aceea sunt pedepsiţi aspru în Transilvania şi sunt traşi în ţeapă (…) astfel că se pot vedea aproape înaintea tuturor satelor şi târgurilor ţării astfel de spectacole îngrozitoare. Ce nenorocit! Nu putea şi ăsta să zică de moldoveni sau olteni. Banditul nici nu ştie că transilvănenii sunt Spidermănenii românilor. Vedeţi de asta nu îmi plac mie suedezii ăştia veştejiţi. Exagerează. Nu înţeleg nimic din geografie. Mare lucru era să zică de bucureşteni, de mitici. Numai acolo se fură. În Arad eu nu ştiu să fi ciordit cineva nici măcar o găină. Suedezul a fost cred eu prin capitală şi l-au minţit ăia că sunt ardeleni. După ce i-au furat calu’. Măgaru’… 

        Evlia Celebi, cărturar turc, la 1656-1666, zicea de români că aici există atâta dreptate încât dacă ai purta în public  juvaieruri scumpe, puse pe cap într­-o tipsie de aur, nimeni nu ar îndrăzni să se uite la ele (…) fiecare sat are judele sau şi ostaşii săi. Nici un om nu tiranizează pe altul la divanul domnesc (…) se ascultă pricinile şi nimeni nu poate face mărturii mincinoase. Aleluia ! În sfârşit! Tot turcu’ săracu’ ţine cu noi. Deşi ne lăudăm că le-am cam spart măselele pe la Călugăreni, Rovine etc. Bine că nu sunt ranchiunoşi şi bine că am dat de Celebi. Eram deja în depresii şi vroiam să mă fac neamţ. 

       Philippe Le Masson Du Pont, la 1686 inginer militar francez, zice că românii sunt bine legaţi, chipeşi, buni ostaşi, nu sunt lipsiţi de agerime de care dau dovadă când sunt afară din ţara lor, găsind acolo oameni care să îi cultive şi să îi înveţe. Cum adică? Numai afară suntem buni?!? Înăuntru nu? De aceea ne-aţi băgat în UE… Franţuzul ăsta-i xenofob! Zice că ne prosteşte locul. Vezi doamne, dacă îl duci pe ciobanul Ghiţă în hexagon învaţă teorema lui Tales de ajunge cosmonaut. Clar! Să nu îi văd pe francezii ăştia pe la mine prin cartier. Anton Stepancici, episcop de Nicopole, spune la 1688 că românii sunt iubitori de noutăţi înşelătorii ca grecii neruşinaţi ca ţiganii. Antoane meriţi să îţi dedic bancul cu Anton, să îţi umple vreunul şezutul cu beton. De greci am ştiut că fură doar la nota de plată la hotel. Da’ ţiganii ??? Ăştia-s sfioşi ca fetele de la ţară de pe vremuri. Toni... eşti pe lângă! Nu te pricepi la psihologie. Poate la sociologie, dar cu psihicul stai prost.  

         Federigo Veterani , general imperial, tot la 1688, scrie că firea acestei populaţii o găsesc nestatornică, impulsivă şi brutală, fiind bine ştiut că nu există vreun alt mijloc decât forţa pentru a-i face să ţină ceea ce făgăduiesc şi fără de aceasta nu se poate pune pe ei nici un temei. Naiba ştie cum a ajuns şi ăsta general. După ce bazaconii debitează, nici de căprar nu era bun, maxim răcan. Veteranu’ lui peşte a ajuns în armată pe pile. Scrie tâmpenii, habar nu are că aici cuvântul dat e sfânt. Personal am dat la un tovarăş 200 lei şi mi-a promis că mi-i dă la paştele cailor. Omul se ţine de cuvânt. Federico, tot mârâi şi tu pe aici…

        Erasmus Henrich Schneider von Weismantel, locotenent în armata suedeză, spunea la 1713 că această ţară are pământul cel mai minunat şi mai mănos şi nu ar fi mai prejos nici de Ungaria, nici de Podolia, dacă în asemenea pământ ar fi stăpânit de alţii locuitori şi muncitori mai buni (…) aici nu se duce lipsă de nimic decât de oameni harnici şi cinstiţi (…) nu poţi găsi la ei nici organizare bună, nici armament bun, nici bani, nici conducător şi nici subordinaţi destoinici (… ) aşa cum acest neam este aplecat spre toate relele, tot astfel are şi o pornire firească sau o îndemânare înnăscută de a-şi putea însuşi şi ceva bun; acestor oameni nu le vine greu să înveţe limbi străine şi arte, numai să nu le lipsească o îndrumare buna; din ei poţi scoate, printr-o disciplină şi o îndrumare bună, ostaşi tot aşa de însufleţiţi şi viteji ca în orice alt neam din lume (…) trebuie să se ştie că odinioară au fost deci bărbaţi viteji. Alt deştept din armată! Şi atunci dacă zic că e rău intenţionat, tot eu sunt de vină. Mă bucur că numărul treisprezece de la 1713 i-a adus ghinion şi a murit în cele din urmă. Acolo să stea în cimitir. Pomenire la biserică nu capătă ăsta de la subsemnatul.  

         Anton Maria Del Chiaro, secretar evreu al lui Constantin Brâncuşi, spunea la 1718 că românii au un temperament bun şi o constituţie bună şi de aceea sunt zdraveni şi răbdători la oboseală, cu care încă de copil încep a se obişnui (…) românii sunt aşadar recunoscători pentru binele ce li se face mai ales din partea străinilor, dar pe de altă parte sunt grozavi de răzbunători când sunt jigniţi, neputând nici chiar după trecerea îndelungată a timpului să şteargă din amintirea lor nedreptăţile, fără a fi opriţi de faptul că ar fi vorba chiar de rude ale lor (…) cât despre neamul românesc în general, e de ajuns să-l cunoşti pentru a-ţi da seama limpede că românii sunt înzestraţi cu foarte multă pricepere şi sunt în stare să reuşească în orice meserie de care s-ar apuca, numai să o fi învăţat. Sunt din fire ageri la călărit, îndemânatici în mânuirea sabiei şi arcului şi dacă ar fi instruiţi în arta militară ar face bună treabă”.  Mda… nu-i chiar aşa de rău, o ia pe arătură numai când zice de rude. Cum adică, la noi la români, se omoară cu furcile şi coasele fraţi şi veri pentru avere ca în alte părţi??? Adică sâmbăta asta mergi cu vărul la birtul de lângă cârciuma aflată peste drum de crâşmă, umfli vreo zece beri şi-l împroşti cu invective înjurăcioase. Sâmbăta viitoare, conform evreului, se întoarce roata cu înjurături şi tot aşa până la adânci bătrâneţi. N-am înţeles însă cine plăteşte băutura şi de ce face cinste tot timpul, fără să vrea, chiar total involuntar, birtaşul. 

          Un anonim turc, spunea la 1740, că românii sunt neîncrezători din fire şi de aceea nu sunt înclinaţi spre prietenie. Sunt trădători şi violenţi, dar şi iscusiţi în luptă. Ce porc!  Nici măcar nu a avut curajul să îşi dea numele. Îmi aminteşte de dialogul dintre Dem Rădulescu şi Mircea Diaconu din „O scrisoare pierdută”: Zice Dem de scrisoare: O trimitem anonimă … Atunci o semnez şi eu!”, răspunde Diaconu. Cum naiba l-o fi citit turcu’ pe Caragiale… Oricum fanariotul fuge de responsabilităţi. Dacă-i ştiam numele îl desfiinţam. Dă-l încolo, nu îl băgăm în seamă. 

         Adam Chenot, consilier sanitar imperial în Transilvania, spunea la 1756 că românii căldura, frigul şi toate asprimile vremii le suportă cu atât mai uşor, cu cât se deprind, aşa zicând, din leagăn cu ele. Într-adevăr, e de mirare simplicitatea în hrană, în îmbrăcăminte şi în toate lucrurile din casă ale acestui popor. Au corpul vânjos, robust, cărnos, cu temperament sangvinic ori datorită vârstei coleric, fără o aciditate însemnată a umorilor, de aceea nu le pasă mult de primejdii, ameninţări, ba chiar nici de lovituri. Când îi atacă ori îi copleşeşte boala, nu se lasă răpuşi ca saşii, nici nu se sperie ca ei. Şi pricinile bolilor ce le îndură ei le atribuie după credinţa lor religioasă păcatelor săvârşite. Astfel, în comparaţie cu saşii, sunt mai potriviţi pentru vindecare, încât medicul poate aştepta şi obţine de la ei un rezultat mai bun, dacă n-ar fi stăpâniţi de prejudecăţi de neînvins faţă de medici, la care cu recurg niciodată sau numai atunci când totul s-a sfârşit. Şi chiar atunci abia pot fi înduplecaţi să ia alte medicamente decât cele pe care le găsesc pe gustul şi gândul lor. Nu poţi aştepta de la ei să ţină dietă şi regim ori abia cu greu; aceasta atât din cauza sărăciei, cât şi din inculturii lor; caci abia ştiu să facă chiar şi fiertura cea mai simplă şi cu atât mai puţin mâncăruri potrivite pentru bolnavi; şi chiar dacă ştiu, nu au vase potrivite; apoi şi posturile lor care sunt foarte dese exclud; cum am spus mai sus, cea  mai buna parte a unei alimentaţii raţionale. Ce doctor dom’le… Ce dietă sau regim!? Cea mai bună legumă este carnea de porc. Şi nici pasăre ca mititei nu există pe lume. Cât despre doctori … Mă lăsaţi? Am avut gripă şi nişte mătuşi rurale mi-au descântat şi mi-au pus urzici în ureche şi mi-e ruşine să mai spun unde. În două luni jumătate mi-a trecut tot. Sănătos tun. Cu piciorul scrântit am făcut la fel. Ce doctor ?! Mi l-a tras un vraci şi uite după doi ani de zile aproape că pot să fug cu el. Cu el la locul lui, nu în propria-mi cârcă. Austriacul habar nu avea de leacuri băbeşti româneşti. Face reclamă la farmacii, poate are şi el una. 

         Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae la 1714 spune despre români cum că îngâmfarea le este mamă si trufia soră (…) În general sunt îndrăzneţi şi gata de ceartă totuşi, repede se potolesc şi se împacă cu adversarul (…) Sunt glumeţi şi veseli, iar inima nu o au prea departe de gură, dar aşa cum uită lesne duşmăniile, tot astfel nu păstrează prea mult prieteniile (…) Cu învinşii sunt când blânzi, când cruzi după cum îi îndemnă firea lor nestatornică (…) nu  numai că nu iubesc învăţătura, dar aproape toţi o urăsc. Nici măcar numele ştiinţelor şi artelor nu le sunt cunoscute. Ei cred că învăţaţii nu pot fi cu mintea întreagă în aşa măsură încât, atunci când vor să laude ştiinţa cuiva, spun că a ajuns nebun de prea multă  învăţătură (…) ei cred că fiecărui om i-a fost de mai înainte scrisă de Dumnezeu ziua morţii şi că nimeni  nu poate să moară , nici să piară  în război, dacă sorocul nu i s-a împlinit; aceasta le dă atât curaj, încât uneori se reped ca turbaţii asupra duşmanului, convinşi că a omorî sau a prăda un turc sau tătar şi un evreu nu este nici un păcat şi cu atât mai puţin să facă moarte de om (…) fac dese furturi şi tâlharii. Ăsta este cu ruşii… L-au ciomăgit turcii la Stănileşti şi a plecat la curtea lui Petru Cel Mare. Se ştie că ruşii nu ne au la rânză! L-or fi îndoctrinat ca pe basarabeni, care cred şi acuma că au nevoie de tălmaci şi de dicţionar româno-moldovenesc atunci când vin prin Vaslui. Ca să se care cu tramvaiul. Gratis. Cantemir ce putea să zică!? A băgat ruşilor un „Nu-s de-al lor, sunt de-al vostru, direct din Ivan Cel Groaznic” iar beţivii lui Putin şi Stalin l-au crezut. Groaznic lucru. Iudă mioritică, autohtonă! Zice rău de români şi pleacă la ruşi… Vaişiamaru’ de Dimitrie... Tronul l-a luat pe nepotisme! De la tac'su Antioh. Nu că ar fi fost talentat. Guţă şi Salam nu pot să-i dedice: Am talente lumea ştieeeeee…. nu mă dau pe voi o mieeeeeee… lai, lai, lai… M-am săturat! Chiori ăştia, din Evul Mediu până azi, ne văd deformat. Rasişti şi şovini. Dacă mă i-au după ei, deschid un Auschwitz  românesc, iar primul în foc mă vâr chiar eu. Vedeţi d'asta nu îmi place mie istoria...

Bibliografie selectivă
Florin Nemâncatu, Gheorghe Zidepost, O mie şi una de reţete culinare, ed. Satul Flămânzi, Botoşani, 1907
Janoş Revizionistukh, Ungurii au fost primii în Groelanda, nu românii, ed. „Prietenii noştri valahi”, Budapesta, 1918
Anonymus, Revendicări maghiare normale: Pământul secuiesc, planeta Neptun şi centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter, Abrud, 896 d.Hr.
Robert Ofeketecutio Csibi Barna-ascendenţă maternă în calul lui Avram Iancu (nu mă întrebaţi cum s-a descoperit asta-n.a.), ed. Nagy Harghita, Târgu Mureş, 1990
Tokeş Laszlo, Sfaturi duhovniceşti: despre iubirea creştină faţă de români, manuscris aflat în arhivele Biblioteci Naţionale din Haiti
Laszlo Tekeş, România dragostea mea, ed. Autonomiabo, Craiova, 1989
Vadim Tudor, Viaţa şi opera colegului de la Securitate, Lazlo Tekeş, colecţia Poezii horror, nepublicată din lipsă de fonduri
Victor Ponta, Traian Băsescu and co, Cum se obţine titlul de Frauda cum laude, ed. Industria Flotei, România, 1989-potop; vezi şi Titlul Doctor Delapidaris Cauza acordat politicienilor români din Calea Lactee, (plagiată de cei doi!) ed. „După noi potopul”
Adolf  Hitler, Săpunul românesc-noul produs de pe piaţa germană, ed. Auschwitz, Tel Aviv, 1944
Mormonel Iehovişteanu, Calea înspre sfinţenie ortodoxă a politicienilor români, ed. Sfinţi contemporani, Jilava, 2000 …de ani de pârnaie!
Hristo Stoicikov, Mămăliciki gou home!; vezi şi Cum să pui castraveţi la borcan în stil bulgăresc, ed. Păcală şi Păcalov, Uniunea Europeană, 2007
Vafanculo Filiodiputana, Cea mai cinstită naţie de pe mapamond: poporul român, ed. Latinofagul, Roma, 2014 î.Hr.

4 comentarii:

  1. Esti tare! Mai ales la bibliografie. AI citit din geru... atayia autori clasici mai ales inca in viata! Bravos!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dupa cititul intregei postari, am remarcat, ca hotia apre aproape in toate descrierile.Si rasfoind in propria viata, si experienta, regret dar trebue sa confirm aceasta deletnicire a Romanului, dela cel nevoias, pana la acel politician,deja bogat, nu se pot abtine dela furt !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Marco Bandine cred ca o fost sincèr si
    Impartial. Dimitrie Cantemir o fi fost el savant si carturar dar nu prea bun pentru regie

    RăspundețiȘtergere