joi, 17 septembrie 2015

UE habar n-are cât de greu se tencuiesc școlile la noi



        Câta zarvă se face pentru niște campusuri școlare neterminate. Numai asta auzi în presă! Cum că guvernul și Uniunea Europeană au dres-o de un proiect… Românii au făcut fundațiile… S-au dus unde-o dus orbul soacra guralivă circa 240 de milioane… UE nu mai face cinste, că a expirat termenul… Guvernul plătește… suportăm cheltuielile ca fraierii… UE ne dă… s-avem pardon. NESIMȚIȚI! Și neghiobi. Fac atâta zarvă pentru un fleac. Parcă au fost miliarde. Nu se gândesc că au fost la învățământ și miniștri și secretari de stat fără număr și toți au avut case. Familii. Taxe. Impozite. Copii. Ăștia micii mănâncă mult. Nu poți să le faci pe toate la minister acolo cu echipa ta, că ai și alte activități. Nu ești Moș Crăciun. Toate au o rânduială. Pas cu pas. Ușor, ușor, ușurel să nu ne scrântim glezna. A fixat UE termene de rahat. D-ăla de măzăriche. Fără carne. Ceva natural. De post. Auzi tu… șapte, opt ani! Ăsta-i termen? Păi putem să ne mișcăm cu viteza luminii ca în Războiul Stelelor?         

          Gândiți-vă în câți ani s-au construit piramidele. Credeți că nenea Keops a avut stres de mâncat de la UE? Să-l bată la cap cu pedepse? Zidul chinezesc, la rândul său, a fost construit de tot felul de dinastii… Qin și Han și mai vreo câteva. Fără grabă. Ardelenește. Tot au dat de lucru la oameni secole la rând și nu s-a plâns nimeni. De Tutankamon nu mai zic nimic. Aici la noi nu termini în câțiva ani vreo 29 de campusuri universitare și deja primești palme peste ceafă. INUMANI!!! Nemulțimiți. Nu văd cele 157 de şantiere abandonate şi 29 în lucru… Construcțiile sunt gata. Nu au ferestre și uși și câteva acareturi. Dar avem fundație. Asta rezistă. Peste ani devine valoroasă. Uitați-vă la Sarmisegetusa. Cu fundație bună de tot! Așa o să fie și în cazul ăsta. Dărâmăturile vor deveni monumente istorice peste câteva mii de ani. Mă gândesc, rânjind precum idiotul de vecin când mă împiedic pe scări, la șacalii ăștia europeni ce-o să le facă istoria… Peste 200 de ani o să fie de rușine pe 15 pagini din carțile de a doua. Mai încolo nu mai vorbim… Marile realizări nu-s apreciate când sunt făcute. Ca și ciorba. Este mai bună după vreo cinci zile de frigider. Dacă ești nemâncat de o săptămână, două, o înfuleci cu tot cu oală. Timpul îi va transforma în eroi pe constructorii de la ministerul școlilor, gradinițelor, facultăților etc. Vor avea statuie ca Apolodor din Damasc. Mari oameni, mari arhitecți! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu