INSCOP Research zice că trei din patru români detestă Rusia. Oare pentru că ne-au rupt rușii cu bătaia la Stalingrad?

 

       Avem ce avem cu Rusia și cu rușii. Ni-s dragi rău drăguții de ei. Sau mai bine drăcuții. La sondajele de opinie în care suntem întrebați cum stăm cu iubirea rușii au ultimul loc asigurat.Uite aici o dovadă în acest sens, ca să nu-mi săriți în cap că aș fi rasist: http://www.timisoaraexpress.ro/stiri-nationale/3-din-4-romani-considera-rusia-ca-fiind-cea-mai-antipatica-tara-din-lume_17172  Bine… și pe ultimul loc trebuie să fie cineva. Spun asta ca să nu se supere vreun Ivan pe mine. Poate îl umflă plânsul pe un fond de sensibilitate ridicat cu ajutorul votcii. În fine… Nu cred că o să decedeze vreunul de necaz și de obidă. Pe firul explicațiilor nu poți ajunge decât la Stalingrad. Loc unde rușii ne-au tras o bătaie soră cu moartea. Armata Roșie a trecut prin noi precum prin brânză. Suntem din mămăligă! Fricoși și căcăcioși, vă aud parcă urlând. Explicație simplă. De spus când ți-e somn, ca să nu îți mai bați capul cu prostii. Mdaaaaa… dar parcă lucrurile nu-s chiar așa simple. Dintre toţi aliaţii Germaniei la Stalingrad românii au fost cei mai mulți. Mulți și trei la kilogram…  dar tot mai grei decât alții. Verii italieni (Armata 8) au fost nimiciţi de sovietici într-o a doua ofensivă, numită „Micul Saturn“, rușii mierlind aproximativ 80.000 de oameni. Ungurii (Armata 2) din 250.000 de oameni au mai rămas la ieşirea din iarnă cu vreo 40.000 de soldați. Deși aveau cele mai trăsnet trupe ale lor rușii i-au pus cu botul pe labe în câteva zile. Italienii au rezolvat-o pe alocuri pașnic: batalioane întregi s-au predat fără să tragă un singur foc de armă. Ce rost avea să risipească gloanțele? Economi, nu ca alții. Zgârciți fie că este vorba de bacșiș, fie că vorbim de cartușe.

          Feldmareşalului Von Rundstedt dă în noi fără de milă.  Susține că români aveau ofiţeri şi subofiţeri dincolo de orice descriere. De parcă eu sunt de vină că înjurăturile în germană sunt sărace. Trebuia să-i descrie de mamă și de morți pe toți valahii. Același neamț îi face pe italieni drept oameni îngrozitori, iar de unguri zice că nu doreau decât să plece repede acasă.  Antony Beevor, în „Stalingrad“, afirmă că vecinii germani ai Diviziei 20 infanterie române au urmărit «masele de tancuri sovietice şi valurile de infanterie, în număr nemaivăzut înainte, avansând contra românilor. Gebele (n.r. – maiorul care comanda divizia germană) fusese în contact cu comandantul regimentului român învecinat, colonelul Gross, care servise în armata austro-ungară şi vorbea bine nemţeşte. Oamenii lui Gross aveau un singur tun antitanc de 3,7 cm. tras de cai pentru întregul sector, dar soldaţii români au luptat cu mult curaj, dacă ţinem seama că fuseseră lăsaţi de capul lor. Ofiţerii şi subofiţerii lor «nu au fost văzuţi niciodată pe front, îşi petreceau în schimb timpul în diverse clădiri din spate, cu muzică şi băutură. Același Gebele menţiona că românii au luptat vitejeşte, dar împotriva valurilor de atacuri sovietice nu aveau nicio şansă să reziste prea mult.

          Unde tată să reziști?! Fiecare divizie românească era obligată să acopere un front de 20 de kilometri. Adică soldatul Ion trebuia să fie bun de fugă ca să ajungă la Gheorghe ca să-i tragă un șut în spate că i-a furat conserva sau să-i ceară o țigară. Am impresia că românii erau cam rari. În plus aveau niște arme antitanc eficiente la bătaia cu cartofi. Stricați! Tunuri antitanc de 37 mm, trase de cai, erau poreclite de ruşi bătaie la uşă. Proiectilele valahe puteau doar zgâria blindajul tancurilor T-34. Parcă-i văd pe ai noștri cum se înfoiau în pene când distrugea vopseaua de pe tancurile sovietice. Uraaaaa… uite mă că s-a dus vopseaua de tot! Ajunge la vopsitorieeeeeeee!!!!! Același Beevor ne informează că la un moment dat principala formaţiune română care mai lupta efectiv la vremea aceea era Grupul Lascăr. Acesta era format din rămăşiţele Corpului 5 armată, adunate de curajosul general-locotenent Mihail Lascăr, după ce fusese izolat între două mari atacuri cu blindate sovietice. Lascăr, care fusese decorat cu Crucea Cavalerilor la Sevastopol, a fost unul dintre puţinii ofiţeri superiori români pe care germanii l-au respectat cu adevărat. Până la urmă românii lui Lascăr s-au predat. După lupte sălbatice şi mai multe ultimatumuri respinse. Izolați și fără de muniţie! Exact ce trebuie ca să o iei pe cocoașă în război. Naiba știe ce i-au dat sovieticii lui Lascăr de a devenit comunist. Generalul avea să se întoarcă în țară la 1944 cu Satana de mână. Adică pe tancurile diviziei „Tudor Vladimirescu“,alcătuită de sovietici din soldaţi români luaţi prizonieri. Lascăre... erai azi brand național dacă nu te stricai de cap cu alde Lenin și Stalin. Ți-o spune mandea!

       După Stalingrad românii s-au luat la bătaie cu nemții. Bătaie de cârciumă, cu pumni picioare și capuri în nas. Cert este că trupele germane, neştiind nimic despre pierderile româneşti, îşi acuzau aliaţii că provocaseră dezastrul fugind. Au avut loc numeroase incidente neplăcute între grupuri de soldaţi din ambele părţi. În Wolfsschanze (Bârlogul lupului), Antonescu și cu Adolf era să se ia de cap și ei. Nu mai contează! Contează că la Stalingrad rușii au putut să se de-a eroi. Cu noi! Era mai simplu pentru toți dacă românii rămâneau de cacao. Au fugit ca potârnichile speriate, ar fi decretat rușii și cu asta basta. Partea proastă este că fostul general al Wehrmachtului Hans Speidel, ajuns sef al Statului Major NATO, strică apele. Când a fost întrebat care au fost cei mai buni soldați din cadrul aliaților Axei, italienii, finlandezii, croații,  ungurii etc. ce credeți că zice frițul nostru: Nici unii. Românii. Dați-le niste ofițeri de treabă și sunt cei mai buni soldați pe care îi puteți avea. Alt general german, Heinrich Kreipe, a fost provocat de către un ofițer britanic  -probabil cu capul plin cu bere- să-i numească pe cei mai buni luptători dintre aliații germanilor:“ A, românii desigur. Au fost neînfricați în atac și dacă trebuiau să apere o poziție erau ca niște câini de pază! Rezistau uneori până la ultima suflare.  Hmmm… ce interes or  fi avut nemții să mintă? Cred că i-au mituit ai noștri ca să ieșim cu fața curată după papara de la Stalingrad. În fond soldatul din glorioasa armată rusă a luptat, îmbrăcat în pielea goală și cu mâinile în buzunare, cu 20 de români odată. A! Valahii aveau fiecare două tancuri și un avion la ei, plus o măciucă. Mă refer desigur la bâta ciobănească…