Despre cum se vede clasicul "Numa’n cap să nu-mi dai Ioaneeeee" în America

        Sunt în Canada. O ţară interesantă. Stranie. Diferită. Nu interesează pe nimeni ce faci. Habitez prin Quebec. Dau un exemplu pe care să-l priceapă şi cei la fel de schilozi la dovleac precum mandea: Un cuplu oarecare se ia cu obidă de cap, cu pumni şi picioare pe unde nimeresc. Scenă mioritică standard. La români se urlă ca din gură de balaur cu trei rânduri de dinţi taci măăăăă naibi că te aude vecinii. Mai bine ţi-i scoteam pe toţi. Cu patentu’! Nu poţi să te baţi fără să urli? Necivilizat-o. Ce zice lumea? Asta-i şmecheria. Nu contează fapta, ci ce zice lumea după trăznaie. Bârfa din faţa blocului: ai auzit fă ce s-au caftit nebunii de la şapte? Cred că tura viitoare pariez pe ea. Pare mai trupeşă. Uscatul ăla parcă-i o scândură dublă. Nici să răcnească ca lumea nu ştie. Ori urli, ori taci! Nu am prea auzit. Da’ întreb vecinii. I-am văzut pe toţi prin balcoane. La şase se plătea bilet ca să intri pe balcon. Erau ciorchine. M-am dus dar nu mai era loc. Doar pe hol, înghesuită am mai prins… Într-o situaţie similară pe canadieni îi doare-n paişpe. La un scandal de genu ăsta spun cel mult uite dragă ce bine îi stă vecinului cu toporul în cap şi cuţitul în spate. Nu ştiu cum îl cheamă că nu stă decât de zece ani lângă noi. Cred că ar trebui să anunţăm poliţia. Ne strică gazonul şi ne sperie pisica cu ţipetele lui. Rămâne pisicuţa săraca traumatizată. Trebuie să dăm bani la psihologul ei personal… 

        Muierile-s cu forme precum plapuma şi duna. Sunt patrate. Urechi, capete, ochi, nasuri… toate-s pătrate. Ştiţi cum se zice: nu-s frumoase, da-s bătrâne! Cert este că de vrei să te ascunzi de ele ai destui copaci. Pădure peste tot. Dă-l încolo de codru. Te poţi haiduci şi acasă. Dacă tunzi pomu’… amendă! Nu tai crengi. Alminterea o sfecleşti. Verzi şi uscate poţi îndruga la greu după crimă. De tai pomu’ esti halit. Criminal în serie. Sunt oarecum de acord. La români se fură codrii întregi. Râmân munţii chei. În Canada pentru o crenguţă ai nevoie de hair stylist. De pomi. Nu vezi ce freză urâtă ai făcut copăcelului? L-ai nenorocit. Altă educaţie… Apropo! De te uiţi urât la un copil, imediat vin băieţii să ţii confişte. Cu toate astea plin de pittbuli şi rottweilleri pe stradă. Fără botniţă. Deh, câini civilizaţi. Nu ca pe la noi. La noi şi câinii muşcă. La ei nu. Deşi s-a anunţat că un pitbull a omorât o bătrânică. Sunt sigur că era din România. Javra nu femeia. La ei câinii-s civilizaţi. Îi ameninţă: Grivei! Dacă înhaţi copiii ăştia care umblă pe stradă te pedepsesc de TV. Şi gata…

         Învăţat prost, cu familie mare, cu urlete şi banchete comunale, te tâmpeşti dacă nu ai o mică Românie. Prieteni cu care frigi tot felul de legume. Cu ieşiri la finele săptămânii. Cu care tragi o porceală de beţie aproape ca în ţară. Aici ori prosperi, ori crapi de foame. Fără zonă gri. Cu şmechereala nu prea merge. Fug canadienii după biştari precum abstinetul disperat dupa codane păcătoase. Să le vorbească despre evoluţia filosofiei neokantiene. Le este frică de hoţi ca la Nichipercea de apă sfinţită. Culmea ironiei! La noi sunt peste tot şi nu ai teamă. Eşti obişnuit. Un fapt banal. Dacă le oferi cazare la penitenciar s-a dus jumate din populaţia României. În Quebec se vede că-s de ginta latină. După hârtii şi gropi. În rest sunt calzi precum frigiderul. Ăla de la polul nord. Frigiderele astea cu două picioare au aere de superioritate. De parcă eşti o gânganie. Dăunătoare.  

        Observ uniforma. La case. Parcă-s xeroxate. Precum chinezii. Cică pentru a evita construcţia haotică. Să vază ei casele cu turnuleţe de prin ţară. Ar muri de invidie pe ţigani. Ca atare vrei casă? Ia d’aici… Modelul! Ce mai… acelaşi tip de magherniţe. Ori vile. Comuniştii şi fasciştii făceau aşa cu îmbrăcămintea. Să fim aidoma!Chiloţii lu’ Hans să fie şi pe Adolf. Corapii sparţi în deget a lu’ Ion, să-i vezi şi la Pandele. Cu uniforma gândim la fel. Posibil cu case xeroxate să devii legumă a statului. Casa bate haina. Că veni vorba de chinezi: m-am răţoit la unul şi m-au speriat de-mi tremură şi acum piciorele. Bă nenorocitule! Te împuşcă poliţia. Cu furca! Şi cu coasa. Te crezi în România? Aici se bagă un zâmbet şi-l rogi să se de-a jos pe numitul Cichician de la tine din cap. Cert este că am învăţat să rânjesc. De mi se vede omuleţu’. O fi efectu îndoctrinării persuasive cu case xeroxate. Gândim la fel, rânjim la fel! A, era să uit! Oameni-s supăraţi rău pe biserică. Cică i-a exploatat. Ca atare înjurăturile-s toate cu altar, pricesne, sfinţi şi popi. La noi sunt mai diversificate. Deci am puţine de învăţat. În câteva săptămâni o să fiu de-al lor. Scap de voi, valahilor. Vălăhoilor! HOOOO!!! Devin american sadea…