joi, 4 august 2016

In God We Tru$t




          Am probleme cu ochi. Cu toţi. Nu am văzut pastor şi popă sărac. Deh… Unşii Domnului. Nu cu toate alifiile. Să nu vă prind că vă gândiţi la prostii că vă ia dracu’. La propriu. Vreţi scandal? Ajungeţi direct la patul cu cărbuni încinşi. La duşuri cu păcură. La teracotă cu huilă. La piscina cu smoală. Un fel de cazan. În engleză smoling. Cu smoală din belşug. Başca apă fiartă. Credeţi că-i cald aici? Se vedeţi dincolo… Deci pocăiţi-vă de Nichipercea. De Belzebut. De Ucigă-l Toaca. Fiţi cuminţi. Doar Scaraoţchi vă bagă-n cap prostii. Să gândiţi rău de creştinii instituţionalizaţi. Excludeţi bişniţăreala din imaginaţia voastră bolnavă. Dacă v-a trecut gându’ Necurat(u) prin ludăile din subordine este nasol. Ziceţi minim 7836 de rugtăciuni. Eu am zis vreo 2000 până acuma. Repetaţi: Biserica-i o afacere proastă. Aşa! Şi atunci de unde lovelele? Păi hai să vedem… Este adevărat că pastor de pocăiţi cu foamea-n gât nu vezi. Nici cu sărăcia pe cocoaşă. Poate la desene animate. Tom şi Jerry cu penticostali. Băgăm şi baptişti şi adventişti în desene. Nu se supără. Sunt sigur. Cât despre popi am auzit că există. Nu i-am văzut încă… Oricum am timp. Sunt tinerel. Joc la tineret-speranţe. Deci pot spera. La popii ortodocşi o mai îndulcesc. Parcă-s mai simpli. Să fie clar. Ăştia de pe la ţară! La oraş nu se pune. Lumea-i mai flămândă. Iasă de un ciubuc. Mai o înmormântare, mai… La protopopiate până la Dumnezeu te cam halesc sfinţii. Parohie mare, buget aşişderea… Iasă banu’! Adică taman Ochiu’ Dracului. Apropo: Dracu’ nu stă la uşa bisericilor. Mai intră şi el. Plictiseală mare. Mai auncă cu Ochiu’ ăla special.
        
       Oricum ca ortodox practicant nu pot trăda. Nu-i las pe popi în gura pocăiţilor. Nu-i las! Nu-i las şi gata! Fraţii le zic ortohoţi, ăştialalţii păcăliţi. Şi păcălitori. Basme. Nu-i adevărat. Auzi… Păcălitori… Pastorii!? Nuuuuuu… Sunt preacinstiţi. Şi preaveseli. Zâmbăreţi. Păstoreii au un zâmbet larg. Deloc fals. Fals e ăla de după recepţionarea unei răngi în sfeclă. Rânjet băgat în timp ce urli: Să mor io dacă mă doare! Te ţii tare cu dinţii fierăstrău. Ferfeniţă. Unu da, unu ba. Mai ceva ca Muma Pădurii. În fond ce-i roşu şi strică dinţii? Cărămida! Revenim la pastori. Vă spun io: BMW-urile şi Merţanele-s de la Domnu’. Direct de la El. Ca să se poată deplasa la fraţii săraci şi cu mulţi copiii. Parcă-i aud: pocăieşte-te frate, bagă-ţi minţile-n cap şi dă şi tu nişte lovele pentru fraţii din Uzbekistan, persecutaţi de păgâni. Primeşti îndoit după ce crapi. Penticostalu’ simplu… dă! Cu încredere. Bine face. Te pui cu popa? Mârâi? Mai ajungi în Rai la Paştele cailor. Când o oua vaca. Predicatori-s iubiţi sus. Când striga Aleluia pică bani din cer. Euro si dolari. Başca casa cu etaj. Doar lor! La şefi. Ce aţi vrea? Să pice la tot prostu’? La prostime? Bă! Şerifii-s privilegiaţi. Mie nu mi-a picat nimic. Ba da!!! Un ghiveci în creştet. Plus că au apărut şi pe la noi vindecători. Pe bani. Vreţi gratis? Păi ce? Omu-i casa de binefacere? Dai mălaiul şi mori sănătos tun. Ca la americani. M-aş băga şi eu. Mama Omida-i pepsi pe lângă ăştia. Deci biştari binecuvântaţi sunt. Din belşug. D'aia au bunăstare. Chiar şi un pastor mediu. Ca mălai. Are casa balşoi... maşina-i maşină... avionu-i avion… De Coana Joiţica… mucles. Mi-a frică de blesteme. Lăsăm surorile pioase. Revenim. Deci şi pastorii sărăntoci sunt peste media naţională. Nu le place mediocritatea. Bine… Hristos încurajează simplitatea. Şi ei aşişderea. Sunt eu greu de cap şi nu înţeleg. Biblia mea nu-i bună. Trebuie să-mi cumpăr alta. Ca a lor. A mea-i stricată... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu