"Scoateţi-mă, naibii, din România!"

         Este un răget disperat. De măgar, nu de leu. Răgetul a doi americani. Harry Lesner și cu Audrey. I-a pus Belzebut să se facă turiști. Și au venit și pe la noi. S-au speriat. "Scoateţi-mă, naibii, din România!". Au strigat în cor. Sunt de acord. Scoateți-i și trimiteți-i acolo unde au stat nouă luni. Gratis. Pe amândoi idioții. Care pe Youtube ne face harcea-parcea: „Lung, cald şi împuţit. Ghid de călătorie în Cluj-Napoca, România, Transilvania.” Hmmm… Se înșală ăștia care au căscat ochii la frumusețile patriei mai abitir ca și atunci când, pe vine, constipat nevoie mare, faci lipsa mare în păpușoi ca o ultimă soluție eliberatoare. S-au fript și-i păcălesc și pe alții. (vezi aici: http://www.voceatransilvaniei.ro/cum-vad-romania-turistii-straini-cred-ca-nici-nu-stiti-ce-frumos-e-la-voi-video/) Buuuuuuun! Hai să vedem ce au pățit americănuții.  Filmarea începe în gara din Deva, unde americanii întâlnesc un o persoană care, susţin ei, "latră şi miaună ca să vândă ziare". Aici Harry minte. O fi lătrat vreo unu după muiere-sa. Vreun boschetar. Aurolăcit bine. De la gaze a uitat să fluiere. Cu capu plin a mai și mieunat. A confundat și animalele și sunetele. Partea proastă-i că lui Audrey i-a cam plăcut. Ce necaz mai mare vrei? Cum să mai te uiți cu ochi buni la cetatea Devei? Ăsta urâtu o înțarcă pe nevastă de mai stau prin gară… Și-a zis speriat americanu. După care: Gata nevastă! Plecăm. Sari în tren și nu mai te hlizi la ăla că divorțez.

 

         Abia în racheta CFR-lui a început însă calvarul. Rachetă tren personal. Regio. Filmulețul lor ne arată o Audrey profund nemulţumită. De temperatura din tren. Normal. Muierea era în călduri. Cum să nu fie dacă nenorocitu de boschetar s-a urcat după ea? Cu tot cu pungă. Și cu intenții păcătoase. Americanu se plânge pe Youtube de viteza mică a trenului. Cum naiba nu?!? Boschetaru tot pe acolo. Cu punga-n nas zâmbea fermecător de mama focului lui Audrey. Soțu, verde de nervi, vroia să scape cât mai repede de concurență. Să ajungă la Cluj și să scape de arătare. De concurența la nurii lui Audrey. Trenu mergea ca trenu. Întrecuse deja vreo doi melci. Pe al treilea îl ajungea gâfâind din urmă. Cert este că pe American l-au deranjat mirosurile. Zice: "Dumnezeule! Nu neapărat trenul (problema, n. red), sunt oamenii din tren care put". Nu zice idiotu că boschetaru s-a pus între el și Audrey. I-a fost rușine. Și uite așa boschetaru ne-a făcut de râs. De râs și de rahat. A scăpat și niște gaze pe eșapament. Bombe nucleare. Grenade zgomotoase. Americanilor le-a picat păru din nas. Nu le mirosea a trandafiri. Boschetar fără dram de patriotism. Cu mirosurile nu-i sigur că era responsabil doar boschetaru. Bănuiesc că Harry a mers la toaleta trenului. Nu știa că în personale nimeni nu nimerește gaura. Nu-i așa simplu. Precum în păpușoiul evocat. O fi călcat în vreunul. American idiot. Nu știe că rahatul aduce noroc. Mie mi-a adus. Am scăpat de doi zevzeci. Pentru totdeauna!