Definiţii neomoderne mai tari ca neologismele!

               

          Ca un preambul la cele ce vor urma, anunţ prin prezenta Academia Română că, în marea mea generozitate, binevoiesc să primesc titlul de academician, ca răsplată pentru contribuţia imensă pe care o are articolul de mai jos la evoluţia limbi române. Bunăvoinţa mea însă este condiţionată de decontarea transportului cu avionul, la business class, de organizarea unui marş triumfal înspre sediul Academiei şi de asigurarea cazării şi a trei mese pe zi, timp de o săptămână, la hotel Marriott, pentru toate rudele mele, care mă vor însoţii, îmbarcate în patru trenuri transport marfă, puse gratuit la dispoziţie de CFR. De asemenea, anunţ ministerul învăţământului şi inspectoratu’ că pentru a evita aglomeraţia, felicitările şi cadourile le primesc doar în ziua de sâmbătă, între orele 14 şi 15, având prioritate cei costumaţi în haine de gală şi papion, indiferent de sex, religie, etnie sau greutate. Persoanele în trening vor sta acasă, putând trimite totuşi cadourile prin poştă. Vă mulţumesc pentru înţelegere! Acestea fiind spuse să-i dăm drumul cu definiţiile neomoderne, de care DEX-ul are atâta nevoie:

şpagă, şpăgi - substantiv comun în spaţiul mioritic, practicat de toţi, care provine din limba feniciană a secolului V î.Hr., adică din cuvântul „şpăgăriţădatum”, acţiune realizată de fenicieni, când mergeau la luptă, ca să nu stea în primele rânduri cinsteau superiorii. De fapt, şpaga este un cromozom XYZ, aflat în ADN-ul românilor, genă care este încurajată de la naşterea copilului, când la ăla micu’ se merge cu tot felul daruri, peşcheşuri şi alte mite de bebeluşi, pe care acesta, la maturitate, le returnează anual înmiit, până la adânci bătrâneţe, dacă vrea să prindă bătrâneţi cât de cât adânci şi să nu moară la coadă în prefectură, primărie, tot felul de inspectorate etc., de inimă rea sau prin spitale, la coadă, sănătos tun. Oricum şpaga se achită şi după ce homo românus trece la cele veşnice, că altfel defunctul putrezeşte în camera din faţă până se eliberează loc la cimitir. Nu mai spun cui se mai plăteşte că mie frică să nu îmi rup picioarele şi gâtul, stând pe scaun şi dormind la serviciu. Elementul ajutător în dezlegarea dilemei: Nu-i instalatoru’!

anabolizant, anabolizanţi - substantiv masculino-feminin, care se referă la un grup de indivizi din cauza cărora prietenul Tomy de la arq a şters „comentariile” de la toate articolele mele nenorocite, datorită avalanşei de înjurături, blesteme de morţi, răniţi, familie, vecini, rude, cunoştinţe, străbuni şi alte drăgălăşenii (vezi un defunct articol, unde pomenesc - ca o gură spurcată ce sunt - nefericita expresie „găleată de anabolizante”). Termenul provine din limba etruscă, unde categoriile sociale defavorizate foloseau cuvântul „amboală” pe tine şi ca să îţi crap capul trebuie să-mi umflu muşchii cu carne de porc şi legume, la acea vreme doar aristocraţia având dreptul de a consuma steroizi.

universitate, universităţi – tot substantiv şi ăsta! Concret, fabrică de produs, pe bandă rulantă, diplome şi intelectuali cu masterat şi doctorat. Materia primă care determină mişcarea benzi este mălaiul sau caşcavalul. Provine din termenul slav „univiersalowichz”, adică univers unde încap toţi cei care merită. Să plătească!

porcordinar, porciordinari – sinonime: râtan, scroafă mistreaţă, urecheat etc. Definiţie: biped din clasa primatelor, cu o largă răspândire peste tot. Se hrăneşte cu rahat.

combinaţie – habar n-am dacă-i substantiv… Oricum cuvântul provine din dialectul triburilor hutu, unde este utilizat şi în prezent cuvântul cabanana, cu care este apreciat IQ-ul rivalilor din alţi copaci, la un meci de fotbal, unde apreciatorii conduc cu cel puţin zece boabe diferenţă, iar adversarii sunt precum banana. Transferul în limba română a reţinut doar idea de dribling, astfel încât combainerii, ajutaţi de combinele lor, te fac să plăteşti, fără să primeşti nimic în schimb, după combinaţie, ci dimpotrivă rămâi cu datorii şi să le mulţumeşti cu lacrimi în ochi toată viaţa pentru bunătatea lor. Dacă combaina combinatoare a fost bună! Dacă nu…plăteşti şi primeşti picioare în părţile dorsale, combinatorul sau combainerul, fiind deficitar la capitolul recunoştinţă. Cei mai buni combinatori ne fac de comando din patru în patru ani.

rom, romi – grup de indivizi pe care ni i-a lăsat Dumnezeu ca să avem pe cine da vina, pentru toate conservele furate de dincolo şi la care să ne uităm, precum se uită şi suedezii la noi.

divă, dive - ăsta-i substantiv feminin, dar poate fi şi masculin, aflat pe invers. Practic un neologism ce provine din moldovenescul „di vină” care semnifică aruncare a culpabilităţii în cârca interlocutorului. Evoluţia morfo-sintactică şi fonetică a făcut ca grupul de litere „in” să dispară deoarece divele nu sunt cultivatoare de in, ci doar consumatoare de cânepă, până le prinde Poliţia şi le bagă la pârnaie. La figurat: ideal feminin contemporan de a fi ca şi cretinele - pardon, creştinele! - de la TV, astfel că diva poate fi de oraş, de sat, de deal sau de munte etc.

teren de fotbal – expresie care provine din nemţescul „Kaufland-Lidl-nainkaput”. Areal acoperit cu iarbă sub care se ascunde un teren prielnic construcţiei de ABC-uri, de haine şi mâncare. Altă definiţie: tarla pe cale de dispariţie pe bună dreptate, deoarece şi stadionul echipei UTA încurcă tramvaiele şi oameni din zonă sau săturat să cumpere pâine la şapte staţii de tramvai distanţă, fapt ce ar putea provoca răzmeriţe sociale în care nemulţumiţii ar pârjoli câmpiile. Şi fântânile!

bârfologie – cuvânt care provine din grecescul „bârfos logos”, adică o boală cronică de care suferă prea mulţi români şi de care din păcate nu se moare, nu se pică una bucată trei metri de limbă şi nu provoacă dureri de cap, decât altora, adică oamenilor ciudaţi şi stranii, care nu se pricep la acest sport naţional. Cu experţii  în materie nu-i bine să te pui, în virtutea proverbului „nu te pune cu prostu’ că are mintea odihnită” sau „câinele moare de drum lung, iar prostu’ (merge excelent şi femininul!) de grija altuia”. Arhaic, virusul caracteriza,  din câte am auzit la radio, doar babele, însă actualmente a contaminat toate mediile sociale mioritice, forma asta de boală a inteligenţei neţinând cont de pregătirea intelectuală a omului, de virus neruşinat ce îi el, îmbolnăvitor şi mâncător de circumvoluţiuni de prin creier, şi lăsător de tărâţe-n cap. Personal sunt extrem de deranjat de bârfologia intelectuală (vedeţi d-aia nu-mi plac mie intelectualii…), intelectualele de oraş, de exemplu, fiind cu mult peste ţaţele de la ţară.  

fonduri europene – expresie avangardistă, în care în original litera „U” s-a dus pe apa sâmbetei, fiind înlocuită de litera „O”. Conform lingviştilor expresia iniţială, adică cea cu „U”, s-a născut pe parcursul secolelor, deoarece în competiţia cu ceilalţi „de dincolo”, aceştia ne arată doar părţile dorsale, europene cei drept, şi în virtutea faptului că ne este o lene naţională să-i ajungem, ni le flutură ostentativ  la jumătate de secol distanţă, noi mulţumindu-ne, tot de secole, să le dăm şuturi cu nemiluita. Pe bani! Bani lor. Când sunt scoase vizele.

sac fără fund -  propoziţie foarte plăcută, în care cine apucă osu’, roade până iasă afară din el, de nu-l prinde nici „Ucigă-l Toaca”, alias „Nichipercea”, alias „Belzebut”, alias „Scaraoţchi”. Partea bună-i că România este de când lumea  un sac din care oricât se fură nu se ajunge la fund. Partea proastă-i, că-i pune acelaşi Nichipercea pe unii să adoarmă cu mâinile şi mâţa-n sac şi se trezesc la bulău, răcoare sau mititica, unde scriu o carte.

perucă - provine din cuvântul sanscrit „uiteo-ştiucă-cât-o-nucă”, folosit la muncile câmpului, în perioada culesului, când sanscritul vedea o ştiucă coaptă pentru cules. Practic durerea provocată de imposibilitate anticilor de a lenevi în pat, cu adidaşii proptiţi în ferestre, tocaţi la cap cu acest îndemn la muncă, „uiteoştiucăcâtonucă PERUCĂ ce eşti”, capătă forme nebănuite. Neplăcerea provocată de baterea la cap, de acel „stai pe capu’ meu ca o perucă”, a devenit mai simplu „perucă ce eşti”. Pe vremuri peruci erau moldovenii, care veneau şi stăteau pe capu’ ardelenilor, precum perucile de care nu poţi scăpa, fiind lipite cu prelandez. Acum nimeni nu mai stă pe capu’ ardelenilor, procesul de clasificare a românilor fiind mort şi îngropat. Nici nu ar avea cum să stea ca perucile, pentru că şi ardeleni sunt azi tot peruci care stau pe capu’ Uniunii Europene, lipite însă cu superglu.

interlop, interlopi – (sau semi-interlopi). Persoane cu muşchii mari care m-au făcut să evit pugilatul cu bagabonţii neo-moderni. Exemplu: Se intră în ring una bucată subsemnatu’ cu o altă bucată de muşchi despărţii de o gură şi o ceafă lată, cât spatele subsemnatului, de la umăr la umăr. Se împart câteva zeci de pumni, în nasul drept şi urechea stângă, dacă, se poate, până curge borşul, după care Muşchii urlă ca apucaţii: BĂĂĂĂĂ….tu da-i tare! După care îmi explică, pe îndelete, frumos, de mamă, rubedenii, sfinţi şi cunoştinţe, toate amestecate talmeş-balmeş, ce porc pot să fiu. Cert este că urlatul muşchilor cu un cap mai înalţi provoacă tremuratul tuturor genunchilor şi îngheţul oaselor, cu excepţia aceleaşi urechi stângi, pierdute în războiul mondial. Mdaaaaaaaaaaa… (îmi zic obidit!) dacă mai păţesc vreodată cu un maimuţoi gorilos d’acesta… aşa… după douăzeci, treizeci de pumni în creştet, mă demasc în faţa tuturor ca fiind TÂMPIT. Într-adevăr ! Chiar sunt încă de doua ori, adică tâmpit la puterea a treia. Ultimul umflat - sinonim al termenului interlopel - mi-a transmis că nu o să mai am nevoie de dentist dacă pune mâna pe mine, însă sper ca umilul meu articol, să-l înduioşeze pe huidumă până la lacrimi, astfel încât să-mi lase măcar un canin şi o măsea ca să pot să mestec ciorba. Oricum mai bine este lui Sala la sala de pugilat. Acolo îmi administrează boxerii o corecţie, de mă dau jos din ring de mână, ca să nu cad în nasul care mi-a mai rămas după… îmi explică unde este uşa şi că păsările verzi pe care le vad minim juma’ de oră, nu muşcă. De asemenea, în marea lor bunătate mă urcă în tramvai ca să nu greşesc autobuzul. Deci te bat de-ţi sună apa in cap, dar cu politeţuri, cu maniere, cu drăgălăşenii, conform dictonului „ce naiba am venit şi noi să ne spargem capetele, nasurile, gura, eventual să ne băgăm prin spital o zi sau două, nu sa vorbim urât şi să fim nerespectuoşi”. GATA! CU ASTA, BASTA! DEX-ul îmbunătăţit va apărea în curând, până atunci copierea, plagierea sau multiplicarea acestor definiţii va fi pedepsită cu moartea, prin decapitarea de viu a spânzuratului, împuşcat, în prealabil, de patru ori cu pistolul în cap, după care defunctul va fi expulzat toată viaţa din România, fără drept de a reveni în ţară.