„Meseria mea e să-ţi apăr curul, nu să ţi-l pup, indiferent cine eşti tu sau tac'tu“

        Zice taman pe româneşte Sorin Mihai Bărbieru. Poliţist. Clar! Ca lumina zilei. Trebuie dat afară. Din ţară. Cu totul. Cei ca el trebuie vânaţi. Şi depistaţi. Sistemul trebuie curăţat. Profilaxie fraţilor!!! Nu ştiu ce înseamnă, dar sună bine. Mă dau şi eu mare. Auzi!? De când ideea asta cu indiferent cine eşti tu sau tac'tu?!? Păi în ce ţară trăim? Sorine dragă… Nu te aprob. Adică vine alde copiluţu’ de mahăr. În braţele lui Bachus. Circa două sute de km/h de braţe. Prin Bucureşti. Tu îl opreşti. El zice: Bă chipiu… tu ştii cine-i tac’miu? Tu ce faci… Îi spui obraznic că o cunoşti pe gospodina de mă-sa. N-ai pic de respect. Păi ai prins-o tu făcând cu mâna la Tir? Ba mai mult îi trosneşti vreo bucată. În nas. Cu picioru’. Sorine, Sorine… Nu aşa se face. Trebuie să te învăţ. Există pupincurisme. Nu strica tu şi cei ca tine veche orânduire. Trebuie să zici: Ooooooooo… sunteţi băiatu’ lu tac’tuuuuuu… Mare om! Îmi permiteţi să vă scot coşu de pe nas? Să-i transmite-ţi salutări canaliei de… pardon, ptiu drace… cultului şi frumosului şi sfântului dvs. tatic. Eu v-am oprit doar ca să vă umflu roata. Dacă este chiar tac’su în persoană se exclamă: Ooooooooo… Doamneeeeeeeee… ce oanoare!!! Preafericitul şi preacuviosul şi frumosul şi bunul de dumneavoatră ce sunteţi! Ce mă bucur ca nu aţi căzut în pârnaie. Mi-am permis să vă opresc pentru un autograf. Vreau să îmi fac tablou. Incredibil ce frumos sunteţi…
 
         Astea-s pupincurisme sadea. Clasice. Bine… se mai poate umbla la calitate. Pupincuriştii sunt inventivi. Ce crezi? Că pupincuriştii duhnesc? Sau ce! Ascultă aici: este o onoare să fii vasalul ălor de sus. Slugărnicia şi buzele ţuguiate nu-s aşa rele. Uită-te la alţii. Cum stau disciplinaţi cu buzele pregătite corespunzător. Pentru contactul cu dosul sublim al stăpânilor. Cu ochi beliţi la foşnetul melodios al bancnotelor. Te rog din suflet. Nu mai da exemple negative. Vreau să mă fac şi eu cogeamite mahărul. În maxim 60 de ani ajung. Pentru ce să mă zbat dacă tu dai exemple rele? Tu ştii că exemplele negative sunt mai repede copiate?!? Cine o să-mi dea dreptul de haladit parvenit? Cine o să-mi acorde pupincurisme? Din cauza ta o să primesc doar coape. Blesteme şi afurisenii. Deci fă-te om de treabă. Leapădă-te de Satana. Fii miliţian, nu poliţist. Şi nici poezia aia a ta nu o apreciez. Auzi: „Sunt poliţist şi da, sunt dur/ Tu vrei să mă jigneşti şi îmi dai şpagă/ Ia fiece bancnotă şi ţi-o bagă'n cur/ Acolo-i locul ei, măi dragă“. Scuză-mă, dar nu eşti ca Eminescu. Nu compui corespunzător. Mai bine scrie o poezie omagială. Cu versuri d’astea strici tot. Ajung mâine-poimâine şef şi iaca ciuciu mită. Din cauza ta. Ruşine!!! Nu-i mai de trăit în ţara asta. Auzi!? Fără mită şi pupincurisme. Ce oameni dom’le…