Interesantă istorie avem! Cu tot
felul de ciudați pe acolo. Ciudățenii d-astea, stranii și bizare. Spectacol
adevărat! Comedie! Nimeni și nimic nu se compară însă cu Dimitrie A. Sturdza, prim-ministru
peste un deceniu. Omul nostru a fost bine pregătit. Studii în străinătate,
prieten cu Carol I, un fel de șerif pe aici pe la noi. Jupân politic! Doar că
la un moment dat Dimitrie se cam scrântise. Zic gurile sparte ale epocii că
plângea pe la ședințele cu miniștrii. Și care-i problema… ați zice!? Păi… nu-i
una mare. Poate și azi mai lăcrimează câte unul. De la ceapă, de la faptul că
vrea să să-i înduplece pe ceilalți miniștri să-l asculte și-i manipulează
emoțional, de la faptul că pierde vreun meci important pentru o tâmpită de
ședință de miniștrii, de plictiseală, de jale după unchiu’ Gheorghe care s-a
prăpădit de vreo cinșpe ani, fără să lase o lețcaie moștenire… și din câte și
mai câte alte motive. Nimic spectaculos! Cioloș a plâns odată că s-a înecat cu
ceva cârnaț și s-a temut că trece prea rapid în neființă, Boc pentru că unu’
mâncase usturoi și râgâia la greu de-i pica păru’ din nas, Ponta că și-a
amintit în plină ședință că-l vizitează rudele și stau pe capu’ lui vreo două
săptămâni… Bine… erau rudele muierii!
Deci, ca să n-o mai lungim, suntem în sfera normalității mioritice. Cu plânsul suntem în regulă. Partea proastă este că Dimitrie Sturdza lătra la miniștri. Cu lătratul oricum nu sunt de acord. Dacă vreunul azi miaună, personal nu am nici o problemă. Cu câinii mă împac mai greu. Sturdza săracu’ umbla în patru labe pe sub masă și-i lătra. Se pare că se băga pe sub masă în şedinţe și ca să îi ciupească pe miniștri de piele și de pantaloni. Posibil ca aceștia să fi fost indisciplinați. Dar nu îl sfătuiesc pe Cioloș să facă asta. În plină ședință să-l vezi că dispare pe sub masă și te pițigă de-ți dau lacrimile... Pițigaie gaie... Unde mai pui umblatul în patru labe, sport prin definiție nesănătos?! Cert este că la un moment dat Carol I s-a săturat de reclamații și l-a dus pe Sturdza la Paris. Să-l vadă doctorii și să-i repare cumva bila. Se spune că medicii curioși precum babele din corul bisericii au întrebat: Ce funcţie îndeplinește acest domn în ţara lui? Ai noștri răspund: Prim-ministru! Ei: De câtă vreme este prim-ministru? Delegația: În ultima vreme, de doi ani, dar a mai fost încă vreo 10 ani… La care franțuzu se miră: Păi este nebun de 10 ani! Şi mai zice cu răutate și invidie: Fericită ţara - care poate să aibă un prim-ministru nebun şi îl ține zece ani! Normal că-i fericită! Ce... damblaua asta este un motiv să nu ne conducă? Dacă nu luam după doctori, nu mai aveam pe nimeni la guvernare. Erau pe la sanatoriu, cântând Hora Unirii atârnați de tavan, cu piciorele-n jos. Se legănau cu candelabrele precum cimpanzeii!
Un om normal de tot nu are ce căuta în fruntea țării noastre. Oricum din cauza doctorului, Sturdza și-a pierdut slujba. De rușine, ai noștri l-au dat afară în 1908 și l-au dus la un sanatoriu din străinătate, unde a murit la 81 de ani, în 1914. Altfel mai lătra și mușca miniștri încă vreo șase ani. Că așa merge treaba la noi! Oricum în perioadă indicele de dezvoltare economică a țării a fost unul spectaculos și demn de respectul nostru. Deci Dimitrie Sturdza a fost mai bun ca ultimii prim-miniștri. Vă închipuiți atunci ce se întâmpla dacă îi duceau pe ăștia din ultimii 20 de ani la control? Ahhhhhh…unde ești tu Dimitrie… Făceai treabă! Erai mult mai sănătos la cap decât prim-miniștrii pe care i-am prins eu.
Deci, ca să n-o mai lungim, suntem în sfera normalității mioritice. Cu plânsul suntem în regulă. Partea proastă este că Dimitrie Sturdza lătra la miniștri. Cu lătratul oricum nu sunt de acord. Dacă vreunul azi miaună, personal nu am nici o problemă. Cu câinii mă împac mai greu. Sturdza săracu’ umbla în patru labe pe sub masă și-i lătra. Se pare că se băga pe sub masă în şedinţe și ca să îi ciupească pe miniștri de piele și de pantaloni. Posibil ca aceștia să fi fost indisciplinați. Dar nu îl sfătuiesc pe Cioloș să facă asta. În plină ședință să-l vezi că dispare pe sub masă și te pițigă de-ți dau lacrimile... Pițigaie gaie... Unde mai pui umblatul în patru labe, sport prin definiție nesănătos?! Cert este că la un moment dat Carol I s-a săturat de reclamații și l-a dus pe Sturdza la Paris. Să-l vadă doctorii și să-i repare cumva bila. Se spune că medicii curioși precum babele din corul bisericii au întrebat: Ce funcţie îndeplinește acest domn în ţara lui? Ai noștri răspund: Prim-ministru! Ei: De câtă vreme este prim-ministru? Delegația: În ultima vreme, de doi ani, dar a mai fost încă vreo 10 ani… La care franțuzu se miră: Păi este nebun de 10 ani! Şi mai zice cu răutate și invidie: Fericită ţara - care poate să aibă un prim-ministru nebun şi îl ține zece ani! Normal că-i fericită! Ce... damblaua asta este un motiv să nu ne conducă? Dacă nu luam după doctori, nu mai aveam pe nimeni la guvernare. Erau pe la sanatoriu, cântând Hora Unirii atârnați de tavan, cu piciorele-n jos. Se legănau cu candelabrele precum cimpanzeii!
Un om normal de tot nu are ce căuta în fruntea țării noastre. Oricum din cauza doctorului, Sturdza și-a pierdut slujba. De rușine, ai noștri l-au dat afară în 1908 și l-au dus la un sanatoriu din străinătate, unde a murit la 81 de ani, în 1914. Altfel mai lătra și mușca miniștri încă vreo șase ani. Că așa merge treaba la noi! Oricum în perioadă indicele de dezvoltare economică a țării a fost unul spectaculos și demn de respectul nostru. Deci Dimitrie Sturdza a fost mai bun ca ultimii prim-miniștri. Vă închipuiți atunci ce se întâmpla dacă îi duceau pe ăștia din ultimii 20 de ani la control? Ahhhhhh…unde ești tu Dimitrie… Făceai treabă! Erai mult mai sănătos la cap decât prim-miniștrii pe care i-am prins eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu